Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

joi, 2 august 2012

Falia - descriere şi potenţiale soluţii

A. Situaţia

Prima parte a acestei postări este aici. Pentru cine nu are chef să (re)citească: este vorba de o situaţie simplă dar cu implicaţii serioase. În România există o falie în societate, falie conştientizată public de Traian Băsescu dar a cărei existenţă a fost sesizată anterior şi de persoane care au puţine lucruri în comun, precum Ionuţ Popescu şi Vasile Dâncu.

Această falie a depăşit nivelul acceptabil pentru o societate pluralistă, în care există în mod natural opinii diferite. În special în ultimii ani, politicienii au folosit existenţa acestei falii în scopuri electorale, uneori accentuând-o, alteori fiind şi ei surprinşi de valurile de ură care le motivau votanţii.

Tentaţia este de a se crede că falia ar putea dispărea prin consensuri între partide/lideri politici. În fapt acest lucru ar duce la:
- o acalmie nepropice democraţiei
- abandonarea identităţii proprii a forţelor de pe scena politică. România cunoaşte un singur acord care a implicat toate partidele, iar acela a avut un context special. Este natural ca partidele să aibă programe şi perspective diferite. Excesul de consensuri n-ar rezolva falia, ci doar ar da iluzia temporară că falia nu mai există.

Îmi permit să îl contrazic parţial pe Mircea Toma: falia nu este între două grupări de politicieni (implicit un acord între politicieni n-ar rezolva nimic). Falia separă milioane de români de alte milioane de români.

B. Structura faliei

Din motive de timp, dar care ţin cont şi de răbdarea cititorului, nu voi insista prea mult asupra acestui punct. Aprofundarea sa ar implica studii de durată, care nu ţin seama de urgenţa problemei. Pe scurt, societatea românească este împărţită astfel: 

Reformişti: aproape toată intelectualitatea românească, oameni de afaceri, mici patroni, corporatişti, angajaţi pe salarii relativ mici din mediul privat, electoratul de dreapta de tradiţie (PNŢ/PNL -> CDR -> Alianţa DA -> TB/ICCD) şi o serie de instituţii sau vectori instituţionali. În rândul acestui grup există diferenţe de perspectivă care sunt atenuate în numele scopurilor comune:
- o justiţie independentă de presiunile mediului politic
- un capitalism înfloritor şi puternic
- reforme în domenii cheie ale societăţii (sănătate, învăţământ) orientate spre meritocraţie şi reducerea sau eliminarea privilegiilor derivate din statutul de cetăţean ("plăteşti, ai / nu plăteşti, n-ai")
- menţinerea unei orientări 1) pro-americane şi 2) pro-UE în politica externă.

Solidarişti: Pensionari, majoritatea trăindu-şi maturitatea în anii '70, o perioadă de aparentă prosperitate. Bugetari care simt că rolul lor în societate este minimalizat sau batjocorit, lucru incoerent cu statutul meseriei (ex. profesori, medici). Studenţi sceptici cu privire la avantajele capitalismului şi atenţi la punctele sale slabe. Locuitori din mediu agricol care din diferite motive nu pot emigra pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de trai. Persoane care depind de asistenţă financiară din partea statului pentru a depăşi nivelul de subzistenţă. O peliculă de intelectuali, corporatişti, patroni şi freelanceri din perspectiva cărora ritmul reformelor din ultimii ani a fost nesustenabil sau exagerat.

Trei nuanţări sunt obligatorii:

1. Cele două tabere nu pot comunica pentru că planurile de discuţie sunt paralele. Pensionarii nu înţeleg de ce ICR este important pentru "reformişti". "Reformiştii" nu înţeleg de ce - atât pe plan concret cât şi psihologic - închiderea de spitale a avut un asemenea impact în rândul "solidariştilor". Pentru "reformişti" reducerea pensiilor e o metodă de a eficientiza bugetul, reducând impactul existenţei unei pături neproductive din punct de vedere economic. Pentru "solidarişti" e o insultă şi o ameninţare cu moartea. Exemplele pot continua. 

2. Evident, mai există aproximativ 5-7 milioane de români care au abandonat total implicarea în viaţa politică, unii neparticipând la alegeri iar alţii emigrând şi... neparticipând la alegeri. Ei nu sunt luaţi în calcul de această analiză, pentru că au ales singuri să se extragă din dezbaterile polis-ului.

3. Falia aceasta nu a apărut în ultimii ani. Elementele care au acutizat-o sunt:

- o politică de dreapta care a testat rezistenţa grupurilor "solidariste". Pentru cine îşi aminteşte analize despre trecutul electoral al dreptei româneşti: tabăra reformistă este acum un "împărat fără haine", lipsită de toate alianţele temporare cu unii solidarişti care în trecut îi asigurau victoria. Spre deosebire însă de 2000 - celălalt punct mort din istoria dreptei româneşti post-decembriste - tabăra reformiştilor este acum mai puternică numeric, având susţinerea a 1,5-3 milioane de persoane şi a căror influenţă mediatică sau pe Internet este disproporţionată faţă de ponderea lor în societate (această ultimă afirmaţie descrie o stare de fapt şi nu este o critică).

- mai multe declaraţii neinspirate sau intenţionat divizatoare ale lui Traian Băsescu, care au accentuat antagonismul. Vectorii mediatici ai USL au încercat - şi în mare parte au şi reuşit - să emuleze acest mod de a comunica.

- un sistem electoral care a produs rezultate neclare. Uneori aceste rezultate au fost malversate (PDL şi UDMR au guvernat după 2009 deşi doar 38% dintre votanţi îi susţinuseră), alteori ele au fost damnate de ambiguitate (românii care se opun lui Traian Băsescu nu au fost destul de mulţi pentru a se îndeplini cvorumul, dar asta în principal pentru că Traian Băsescu a cerut susţinătorilor săi să stea acasă). Am trăit trei scrutine cu rezultate pe muchie (2004 - turul doi al prezidenţialelor, 2008 - lupta pentru locul unu la parlamentare, 2009 - turul doi al prezidenţialelor). În mod evident, nici una dintre tabere nu posedă un ascendent numeric sau instituţional asupra celeilalte care să-i permite o mitică "victorie finală". Tensiunea a fost menţinută la foc mare. În toamnă, este previzibil să avem un rezultat la fel de încurcat. Alegerile - singure - nu pot reduce falia. E nevoie de ceva în plus.

C. Soluţii

Problema nu este dispariţia faliei - acest lucru este imposibil. Însă această falie trebuie remodelată, readusă la nivele normale pentru o societate democratică. În contexte mult mai dure (ex. post-mineriade), această ţintă a fost atinsă.

Următoarea listă de soluţii nu este exhaustivă şi nici perfectă. Ea trebuie corijată - trebuie adăugate elemente noi, superioare calitativ, în timp ce altele pot fi eliminate. Dar vorbim despre un punct de pornire.

1. Eficientizarea activităţii administraţiei / reducerea efortului depus de cetăţean în relaţia cu birocraţia. A obţine un act în România implică alergătură intensă şi inutilă. Adoptarea Internet-ului este încă accidentală, exotică şi epidermală. Birocraţia este una din sursele reale de furie individuală, trezind tuturor ("reformişti" sau "solidarişti") senzaţia că România este un stat străin, unde cetăţenii sunt batjocoriţi şi doar întâmplător trataţi cu respect.

2. Politici sociale motivaţionale care ar duce la reducerea ajutoarelor sociale. Nu, nu s-a încercat până acum: stânga a dat, dreapta a tăiat, nimeni nu a încercat în mod real să se concentreze pe pregătire profesională. Nu întâmplător situaţia României la acest capitol este dezastruoasă. Pentru că este uşor să tai sau să dai, dar să depui efort ca să educi oamenii este greu.

3. Pensionarii sunt cel mai puternic grup de lobby din România (5,2 milioane în total, dintre care 3 milioane au votat la ultimul referendum). Deficitul de dialog şi comunicare cu aceşti oameni este o componentă importantă a nemulţumirii lor. Pensionarii români sunt respinşi, ignoraţi şi deseori izolaţi. Reacţia lor politică nu reflectă numai componenta economică a situaţiei lor, ci şi faptul că ei simt că sunt trataţi cu lipsă de respect.

4. Încurajarea antreprenoriatului românesc, care ar duce la o cooptare treptată a multor solidarişti. S-a pariat prea mult pe "cu porţile deschise" şi prea puţin pe "prin noi înşine". Pentru birocraţie şi politicieni este mult mai uşor să ai 10 corporaţii străine cu câte 10 mii de angajaţi decât 200 de mii de SRL-uri cu câte doi angajaţi (şpăgi mari, mai puţină hârţogărie...). Evident, când pleacă o Nokie, în partide se face harakiri, pentru că prea multe legume au fost puse în acelaşi coş.

Şi acum, Traian Băsescu vorbeşte despre Roşia Montană sau cupru în loc să se concentreze pe faptul că România s-a prăbuşit în timpul guvernării PDL în clasamentele care măsoară deschiderea unei ţări către business-ul antreprenorial:

locul 45 (în 2008, punct de pornire)
locul 54 (în 2009)
locul 65 (în 2010)
locul 72 (în 2011)

Belarus, Ghana şi Kirghistan sunt acum înaintea noastră. Iar asta a fost o guvernare de dreapta. No comment.

5. Sistemul de sănătate. Aici, în mod excepţional, s-ar putea să fie nevoie de un acord transpartinic. Crizele din sistem sunt profunde, şi este nevoie de o viziunea pe 20 de ani care să ia în calcul problemele demografice şi priorităţile bugetare. Tema trezeşte o emoţie largă, şi nu afectează doar pensionarii.

6. Intelectualii de dreapta trebuie să părăsească temporar holurile mângâiate de aer condiţionat ale clădirilor din centrul Bucureştiului. A comunica în medii nişate exclusiv cu cei care au aceleaşi păreri  duce la izolare şi la mulţumirea cu propria izolare. Lipsa dorinţei de a prezenta sau de a educa pe solidarişti sau nehotărâţi cu privire la ce înseamnă "dreapta" duce la necesitatea adoptării unor opţiuni strategice ruşinoase, care să suprascrie limitările electorale. Se pariază în continuare pe prezidenţiabili miraculoşi, în loc să se construiască electorate ideologizate.

7. Un efort conştient pe termen scurt de reducere a discursului bazat pe ură în plan public. Apartenenţa la un grup social nu e motiv de batjocură. A vota sau a nu fi votat la referendum nu trebuie să devină criteriu în viaţa de zi cu zi, deşi această tendinţă apare din ce în ce mai des. (am întâlnit şi eu astfel de situaţii. Deja.).

104 comentarii:

  1. Nu am un esantion reprezentativ, dar cam 70% din "corporatistii" pe care ii cunosc sint anti-Base.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din informaţiile pe care le am, nivelul ridicat de trai este cel mai puternic indicator pentru susţinerea PDL/TB/ICCD. Corporatişti şi patroni de firme intră în descriere.

      Pe de altă parte, mulţi corporatişti şi patroni de firme au venit la referendum. Este rezonabil să presupunem că de acolo au venit o mare parte din voturile NU.

      Ștergere
    2. D-le Mateescu, sunt corporatist de cca 20 de ani, castig bine, sunt votant PNL si raman votant PNL, sunt reformist, parasind statul in 1992 cred ca este o dovada, nnemaivorbind ca si sotia mea este corporatista, copilul este educat in acest spirit, chiar daca exista in familie, inerent, si 3 pensionari, si am votat la referndum DA. Nu suntem singurii din corporatiile in care lucram. Aici trebuie nuantat.

      Ștergere
    3. la mine e taman invers; ma rog, nu neaparat pro Base, dar anti demitere

      Ștergere
  2. Aproape toată intelectualitatea românească, reformistă?! Cu slujbe grase de la stat, plăteşti, ai,nu plăteşti, n-ai?! Mişto! D-aia arată România reformată în halul ăsta! Pentru că e bolnavă de elitele ei intelectuale!
    Apoi, societăţile solidare şi consensuale funcţionează şi performează cel mai bine. La noi reformiştii se pişă cu voluptate în capul "solidariştilor". Şi încă ceva: nu încercaţi să imitaţi SUA, n-o să vă iasă. Au încercat comuniştii să imite URSS şi nu le-a ieşit. Nu ne gândim noi la specificul problemelor noastre? E nevoie de soluţii în contexr românesc, nu american.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elitele intelectuale din România au o tradiţie în a fi de dreapta *deşi* au în mare parte locuri de muncă la stat.

      Solidaritatea şi consensualitatea funcţionează în societăţi:
      a) omogene social (nu există diferenţe mari între nivele de trai, între zone geografice, etc.)
      sau
      b) unde există mecanisme de atenuare a tensiunilor sociale.

      Am impresia că nu suntem nici în situaţia a), nici în situaţia b).

      Ambele tabere au senzaţia că "ceilalţi" îi sufocă şi le limitează drepturile şi puterile: "Cele două tabere nu pot comunica pentru că planurile de discuţie sunt paralele."

      "nu încercaţi să imitaţi SUA, n-o să vă iasă" - nu înţeleg afirmaţia. România e ruptă de ani de zile. Nu schimb eu situaţia României cu o postare.

      Ștergere
    2. M-am cam saturat de cautarea unor solutii tipic romanesti. Asta va face doar sa se adanceasca divergentele dintre cele doua aripi ale societatii. Rezolvarea este una universala: democratie, libera exprimare, respectarea institutiilor statului, respectarea opiniei celorlalti. Se mizeaza prea mult pe solutii oferite de stat si prea putin pe incurajarea spiritului antreprenorial. Statul nu poate sa faca foarte multe cata vreme pensionarii sunt mai multi decat angajatii, de exemplu.

      Ștergere
    3. M-am cam saturat de cautarea unor solutii tipic romanesti. Asta conduce doar la adancirea divergenetelor dintre cele doua aripi ale societatii.
      Solutiile sunt simple:
      - democratie;
      - libertatea de expresie;
      - independenta institutiilor statului;
      - respectarea opiniei celorlalti.
      Statul nu poate oferi solutii miraculoase, cat timp numarul de pensionari este mai mare decat numarul angajatilor, de exemplu. Trebuie cultivat mai mult spiritul antreprenorial, incurajat mediul de afaceri.

      Ștergere
    4. 1. Societatile care astazi sunt omogene si au mecanisme de atenuare a tensiunilor sociale sunt astfel tocmai pentru ca au ales sa fie consensuale.
      2. Cei pe care-i numiti "reformisti" si-i indemnati sa mai iasa din birourile cu aer conditionat nu au vizat nicicum reformarea intregii societati, ci aproprierea tuturor resurselor acesteia (materiale, culturale, simbolice, etc), stigmatizarea celor de la care vizau sa obtina prin forta aceste resurse si abandonarea/sacrificarea acestora. Vorbiti de o minoritate asociala, pusa pe rapt si dispusa sa reincadreze cu maxima nesimtire drepturile fundamentale ale oricarui cetatean -asa cum sunt acestea recunoscute de toata lumea - la categoria "privilegii". Asta nu este reformism, ci o adevarata "revolutie neoconservatoare cu ghioaga". Si nu va reusi.
      3. Falia nu va putea fi gestionata din perspectiva ipocrita si inselatoare pe care o expuneti. "Solidaristii" nu au nevoie de "educatie" din partea asocialilor pe care-i numiti "reformisti". In general, sunt destul de educati si, mai ales, suficient de lucizi pentru a respinge eforturile didactice ale crocodililor. Este nevoie de un compromis cu sinceritate asumat intre viziunile celor doua categorii de persoane. Si de constientizarea faptului ca perioada acumularii primitive s-a incheiat. Altfel, o vom incheia prin violenta generala.
      4. De acord cu ideea investitiei serioase in educatie si formare profesionala, precum si in privinta conditiilor favorabile micului antreprenoriat. Dar asta nu va crea nicicum o largire a numarului de "reformisti". Doar va fi debutul unei noi generatii de antreprenori romani, mult mai responsabili decat cei din prima generatie, cea primitiva.

      Ștergere
    5. 2. Reformiştii cred acelaşi lucru.

      3. Postarea are drept unul dintre publicuri pe reformişti. Nu iau partea nici unei tabere - ar fi şi imposibil - dar ei sunt în minoritate şi parcă mai puţini capabili de a înţelege ce trebuie făcut.

      Total de acord cu ideea unui compromis cu sinceritate. Pare puţin probabil. Poate că nici n-ar fi cea mai bună idee - atâta timp cât conflictul se duce democratic şi instituţional, totul e OK.

      4. Discuţia aici e extrem de complexă. Atât timp cât reformiştii sunt separaţi de solidarişti (prin medii de comunicare, de rezidenţă, etc.), falia e serioasă. În România se pune semnul egal între a înţelege ce vrea oponentul şi a fi de acord cu el. Asta este o greşeală. Falia a ajuns la nivelul de dezumanizare al oponentului, negarea dreptului lui de a comunica ("e spălat pe creier de TB/Antena 3!"). Punctul e critic.

      Ștergere
    6. Domnule Mateescu, stiti ce probleme vad eu la acesti asa zisi reformisti, anticomunisti? Lipsa totala de compasiune si empatie. Ura fata de cei care gandesc altfel. Jena de a aparea alaturi de oameni care sunt din alta clasa sociala decat ei, de parca ei ar fi nascuti in cine stie ce palate princiare. Si, va garantez, la cat am suferit eu in comunism, cu tata arestat cand aveam 4 ani, cu tata eliberat si imbolnavit pe cand aveam 8 ani, cu tata care a trait, bonav si semiparalizat, inca 6 ani si decedat cand eu aveam 14 ani, cu interdictie de a urma facultatea de stiinte juridice, etc, incat am atatea retineri fata de acesti anti-comunisti de budoar ca ajung sa-mi retin greata.

      Ștergere
  3. Iarasi poate e sample bias insa exista f multi oameni de dreapta..coporatisti sau patroni, cu venituri semnificativ peste medie care au votat DA. De ce un om de dreapta ar trebui sa sustina un politician care insulta regele? sau care il executa pe arafata si care scrasnind din dinti il repune in functie?
    Cred ca e o iluzie care se intretine interesat aceea ca tb are sustinerea neconditionata a intregii categorii de...1000+ eur/m
    Cred ca lucrurile sunt semnificativ mai nuantate...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rege/Arafat/alte scandaluri - diferenţele, nemulţumirile, greşelile sunt trecute cu vederea în numele scopurilor comune.

      Nu toţi oamenii cu venituri mari îl susţin pe TB. Am menţionat în articol că în tabăra solidariştilor se află şi persoane din acest grup social.

      Ștergere
    2. Cel puțin „scandalul” cu regele este un exemplu prost.

      Hai să căutăm cifre despre procentajul monarhiștilor din România – și nu neapărat din '90 cînd cei 85% din români (fani ai lui Iliescu) l-ar fi lapidat pe regele Mihai, ci dinainte de declarația cu pricina. Mai mult de 5% monarhiști nu avem în România, poate maxim 10% cu cei care nu sînt tocmai împotrivă...

      Mai curînd „scandalul” poate fi dat de exemplu de manipulare a unui nefericit tip de media care propășește pe la noi în care „înfierarea” persoanei conduce automat la „înfierarea” tuturor faptelor/afirmațiilor persoanei.

      Nu a devenit scandal (pentru că USL nu ar fi cîștigat din asta prea mult), însă media respectivă l-a căinat inclusiv pe Boc (inamicul public #2 înainte) după ce și-a dat demisia...

      În general, aș spune că „falia” (cel puțin așa cum este prezentată) este de fapt numai în mintea celor care cred în ea. Falia adevărată este între cei care doresc un stat de drept și cei care doresc să fure în continuare. Restul e masă de manevră care se mulțumește cu firmituri...

      Ștergere
  4. doua intrebari:

    1) mai urmeaza inca o parte a articolului?

    2) ce surse de informare ai folosit? as fi curios sa le studiez si eu.

    multumesc.

    RăspundeţiȘtergere
  5. Pui problema gresit, nu de aici provine falia, provine din fundamentala nesimtire pe care au afisat-o si o afiseaza Traian Basescu si clica lui, nu au existat niciun fel de mitinguri serioase impotriva austeritatii, oamenii au strans din dinti si au asteptat rezultatele "reformelor".

    Iar rezultatele sunt exact cele pe care nu vrei sa le comentezi, de la locul 45 la locul 72 pentru usuratatea afacerilor. Daca la afaceri asta e rezultatul ce sa mai astepti de la asa zisa dreapta?

    Nu poti sa dispretuiesti si sa faci un dezastru economic. Falia este intre cei care accepta palavrele reformiste si cei care vad realitatea din teren.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dan, îţi respect opinia dar:

      - falia exista şi înainte de Băsescu. Acum ea a fost agravată în mare parte de el şi de măsurile pe care le-a promovat. Falia, în alte cuvinte, a devenit mai evidentă. Am mari dubii că dispariţia lui Traian Băsescu de pe scena politică (demisie/demitere/terminarea mandatului la termen) ar duce la dispariţia faliei. Duce eventual la sentimentul că adâncimea ei s-a redus. Mă îndoiesc că lucrurile ar sta chiar aşa. Crizele sistemice sunt prea mari.

      - dacă nu ai proteste, asta nu înseamnă că falia nu există sau că nu e gravă, ci doar că reacţia grupurilor este non-violentă.

      - Ce să mai comentezi la clasamente? "No comment"-ul e mai grav decât patruzeci de rânduri onctoase. Oricum PDL începe să devină anatemă pentru reformişti.

      Ștergere
    2. Diferente sociale exista si o sa existe totdeauna, capitalul social al Romaniei e nul, locul 103 din 106 tari. Problema e seculara.

      Dar diferenta actuala este intre cei care resimt faptul ca guvernarea PDL a fost un esec maret si nu mai suporta demagogia si cei care continua sa creada in teoria pe care PDL a simulat ca o pune in practica.

      Bineinteles ca saracia face ca unii sa resimta mai repede "reusitele", dar sunt foarte multi oameni mai educati care vad rezultatele masurabile, exact cele spuse de tine. Sunt mai multe, dar nu mai scriu ca sa fac un tabel al dezastrului ultimilor ani, unul masurabil.

      Ștergere
    3. Cand se vorbeste de rezultatele economiei, de ce nu ia nimeni in calcul criza? E usor sa il gasesti pe X drept vinovat si sa il blamezi, dar asta nu rezolva nimic. In multe tari din Europa au fost miscari de strada, dar cred ca nicaieri nu a fost identificata o anumita persoana drept responsabila pentru tot.

      Ștergere
    4. Traian Băsescu a păşit peste mai multe Rubicon-uri. Dacă pornim de la premiza că singurul lucru care l-a motivat a fost criza economică, concluziile devin foarte interesante. Sincer mă îndoiesc că lucrurile stau chiar aşa, multe din reformele promovate de TB au venit înainte de 2010.

      Ștergere
    5. Ma indoiesc ca dezbaterea din Romania se axeaza pe reforme, programe, strategii. Lucurile par destul de primitive - au scazut salariile, X e de vina, in cazul unei parti importante a electoratului. Interesant este ca se ignora atat criza, cat si nivelul total nesustenabil ai veniturilor inainte de e 2008. Uitati-va la deficitul bugetar care era, cu toate ca incasarile erau record, la deficitul de cont curent, la evolutia creditarii.

      Ștergere
    6. Dan face o observatie foarte buna. Din perspectiva sistemica, Basescu a fost un element cu dinamica dar o dinamica perturbatoare.
      Nu a lipsit mult si din element perturbator a devenit element de blocaj in sistem. Pana la a trece la capitolul implementarii de solutii este necesar sa se elimine blocajul din sistem.

      Asta si este pricina pentru care, pana la urma, s-a ajuns iarasi la un referendum de suspendare. TB a avut sansa, dupa primul, sa se transforme/schimbe, ziceti-i cum vreti. N-a facut-o si este evident, in ciuda unor declaratii impaciuitoare de data foarte recenta, ca nici nu are capacitatea sa o faca. Nici acum, nici intr-o mie de ani.

      Pentru orice reformist lucrul acesta ar trebui sa fie extrem de evident.

      Basescu si clica sa sunt elementul de blocaj insa masinaria lor de propaganda indica ca element de blocaj cei 8 milioane de solidaristi. De inteles, sigur, din perspectiva lor.
      Insa, chiar si asa de ar fi, pentru orice om normal la cap este evident ca nu poti elimina 8 milioane - prin urmare, logica simpla ne arata ca trebuie eliminat TB (& clica). Administratia Prezidentiala astfel eliberata abia apoi se poate merge mai departe catre solutiile pe care le prezentati.

      Ștergere
    7. Cred că se pune prea mult accent pe actorii de pe scena puterii (oameni politici, partide, Parlament, etc.) şi prea puţin pe populaţie.

      TB este o manifestare a unei stări de fapt. Dacă TB demisionează/e demis, reformiştii nu dispar nicăieri. Va apărea alt lider politic în jurul căruia se vor aduna. Acum o săptămână, la postarea "Decontul", se făcea eroarea inversă: mulţi oameni nu înţelegeau că invalidarea referendumului nu aduce modificări sociale profunde, ci e doar rezultatul unei bătălii politice. Solidariştii nu plecau nicăieri.

      Am fost însă obişnuiţi cu toţii să gândim că ce contează e liderul/liderii şi modul în care se distribuie puterea între anumite facţiuni. Modul acesta de a privi România este moştenit din perioada comunistă, se pliază atitudinii de chibiţ-spectator, fără putere reală (întotdeauna utilă într-o societate modernă) şi a fost răspândit de către presă din foarte multe motive. Ce se întâmplă în societatea românească a ocupat întotdeauna locul doi.

      Ștergere
    8. De acord.
      Nici nu este de dorit ca reformistii sa dispara (de altfel, nici aecstia, nici solidaristii nu pot disparea decat in cadrul unei societati cu accente dictatoriale). Ceea ce incercam sa evidentiez eu mai sus sunt doua aspecte:
      a) trebuie vazute ambele planuri, atat starea de fapt din cadrul societatii cat si manifestarea acesteia (TB ca presedinte si lider al unei factiuni politice). Prioritatea numarul unu este, in mod evident, eliminarea blocajului acolo unde se poate elimina rapid.
      b) in acest moment, TB a devenit un element de blocaj si in cadrul partii reformiste, fie ca acestia vor sa o constientizeze, fie ca nu vor. Atata vreme cat ramane ca lider, reformistii nu pot parasi cadrul de evolutie pe care liderul il impune. Sa nu ne imbatam cu apa rece.

      Ștergere
    9. @Dan Selaru Ar trebui sa fie evident pt toata lumea ca acele masuri din 2010 au dus la stabilitatea tarii de la care se poate incepe (re)constructia tarii. Lucru reflectat de altfe de imbunatatirea ratingului de tara cand peste tot scadea, de reducerea CDS-ului, de cresterea exporturilor la un maxim istoric, de usoara crestere economica din 2011. Si toate astea in conditiile in care am intrat in criza in fundul gol datorita mitei electorale a lui Tariceanu si a anului pierdut cu PSD-ul la guvernare. Dar ma rog, sa critici e usor...

      Ștergere
    10. Tocmai, ca "reformistii" ar avea nevoie de un lider care sa fie capabil sa gaseasca o cale de mijloc, sa fie capabil sa atraga de partea lui "solidaristii" sau o parte dintre ei. Daca scopul ar fi reforma si nu puterea, Basescu nu ar mai folosi de fapt nimanui. Nici macar razboaiele nu se mai castiga doar cu armele, daramite reforma. Lupta eficienta este pentru minte si suflet.

      Ștergere
  6. 1) Mă îndoiesc.

    2) Multe din informaţii au fost culese din sondajele din ultima luni, ultimele luni, ultimii ani. Pe de altă parte, poate că nu înţeleg la care parte a articolului te referi.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc.

      Am intrebat pentru ca articolele se inscriu intr-o directie stinfica, mai rar intilnita pe bloguri, acestea fiind o platforma orientata mai mult spre pamflet.

      Daca o sa am timp o sa incerc si eu un articol-comentariu. Extrem de interesanta discutia, un simplu comentariu pare ridicol de insuficient.

      Ștergere
  7. Excelenta analiza (ca si celelalte articole – felicitari !).

    Eu as pune pe lista cauzelor acestei falii:

    1/ Criza morala - parte din valorile traditionale sunt eliminate sau cel putin discreditate, fiind inlocuite fie cu non-valori, fie, in cel mai bun caz, cu nimic,

    2/ Lipsa unor obiective nationale pe termen mediu si lung – dupa intrarea in NATO si in UE nu am mai sesizat existenta unor obiective general acceptate, care sa coalizeze societatea pentru atingerea unui scop comun,

    3/ Adoptarea unui mod de functionare a societatii neadaptat situatiei romanesti – am implementat grabiti regulile aplicabile unor societati asezate, desi noi avem o societate in plina transformare; daca vreti, cea mai buna comparatie este cu zona IT: un proiect de dezvoltare a unei aplicatii se conduce dupa reguli structural diferite de cele ale intretinerii unei aplicatii aflate in productie. Este, de fapt, vechea problema a formelor fara fond.

    RăspundeţiȘtergere
  8. Nu exista dreapta asa cum nu exista nici stanga. Falia nu are orientarea asta, cred (nb nu sustin ca ati sustine asta, observ). Cred ca are la baza un sistem de demonizare si idolatrie simultane.
    Cred ca impartirea in categorii sau "clase" are ceva bolnav si contribuie la marasmul general,"identificarea inamicului" e sport national. Sondajele la teve au rolul lor in schema asta. Ne ajuta sa cunoastem prea mult fata de cat suntem capabili sa iubim.

    RăspundeţiȘtergere
  9. În România există o falie în societate.......................exista din 1990 si i se datoreaza lui Ion Iliescu.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci teoretic ar trebui ca cei sub 37 de ani sa zicem sa nu fie amestecatzi in situatzia asta decat in masura in care sunt inflamatzi de "vecini"

      Ștergere
    2. Pongo, iniţial scrisesem "Dacă e să mergem cu adevărat la inima problemei, falia este între cei care au urât comunismul pentru că a limitat libertatea şi cei care au urât comunismul pentru că a limitat, mai ales în anii '80, nivelul de trai."

      Mă refeream în comentariu la falia din anii '90, nu la cea de acum. Sunt diferite - nu extrem de diferite, dar diferite.

      Ștergere
  10. Analiza este cat se poate de pertinenta dar solutiile sunt prea putine!
    As indrazni sa adaug:
    -realfabetizarea populatiei;
    -promovarea serioasa a civismului, de orice fel, care lipseste din gena poporului roman iute varsator de sange de capra invecinata:)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La ce vă referiţi cu realfabetizare? Cultură? Direcţia mi se pare foarte interesantă.

      Încurajarea civismului prin măsuri concrete e o idee bună, dar trebuie totul făcut cu inteligenţă.

      Ștergere
    2. Cred ca se refera mai degraba la educatie, pana sa ne propunem o cultura avem nevoie de un sistem educational decent. Iar educatia nu se face cu mouse-ul pe ecranul laptopului ci cu cartea in mana si cu pixul pe hartie. Iar asta o spune cineva cu suficient de multi ani in domeniul hightech.

      Ștergere
    3. Poti linistit sa faci educatie cu mouse-ul pe ecranul laptopului, important este sa stii sa te tii departe de tentatiile care exista la tot pasul pe internet. Cu ajutorul TI de azi poti avea acces la resurse inimaginabile pentru cei obisnuiti sa se rezume la biblioteca.

      Ștergere
  11. România nu a dus la capăt niciun proiect de modernizare, cu începere de la 1848 încoace. Din păcate, cel mai coerent, consistent şi mai sincron cu occidentul(minus aspectele ce ţin de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti)a fost cel comunist. După 1989 "modernizarea" a fost un proces mimetic, care a constat din adoptarea unor forme politice, cu conţinutul cunoscut, şi eşecurile la fel de cunoscute, dublat de procese precum dezindustrializare, dezurbanizare, destructurare socială, strategii de supravieţuire, etc.
    Nu poţi trece din feudalism în post-industrial. Economia României este scindată: cea autohtonă e vai mama ei, subcapitalizată, cu puţine şanse de a avea acces la progresul tehnologic, cu un management aproximativ, care nu investeşte mai nimic în formarea profesională, şi autarhică, şi o parte, performantă, globalizată, dar deţinută de multinaţionale. Ce să construieşti social pe această realitate? Iar dacă ne uităm şi la mediul rural, ne putem trage liniştiţi un glonţ în cap!
    România este un eşec al dogmei neimplicării statului. Aşa arată o ţară în care totul este lăsat la voia pieţelor: şi restructurarea economică, şi serviciile sociale, tot. Bun, vor fi fiind vreun milion şi jumătate de români care pot zice că sunt în post-industrial. Restul o iau uşor la vale către Evul Mediu! Succesuri multe reformatorilor!

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie să fii libertarian ca să constați că România este un eșec al implicării grosolane a statului în economie și în sfera privată.
      A înființa un legal partid este o aventură costisitoare, birocratică și irelevantă în raport cu scopul. Procesul de privatizare după 1989 a fost frînat șase ani de zile, timp în care corupția sectorului public a metastazat și multe întreprinderi potențial viabile au devenit iremediabil falimentare prin căpușare și/sau management politicianist, nimic nu se poate face fără un teanc de aprobări, care se schimbă după cum funcționarul se pricepe sau vrea să interpreteze reglementările. De pildă, am certificat de întreprinzător eliberat de Ministerul Muncii. Cadre universitare au fost nevoite să facă, după decenii de predare, cursuri de formator, ca să poată continua, etc.

      Piața gazelor și cea a electricității - vitale pentru dezvoltarea economică - sînt încă în mare măsură reglementate și departe de orice considerente de piață. Agricultura este controlată de structuri mafiote monopoliste. Fiscalitatea și, mai nou, inflația reduc drastic posibilitățile și interesul pentru economisire și investiții interne.

      Modelul comunist a exclus prin definiție un element esențial pentru orice sistem: feedbackul. De unde și eșecul economic.

      Hai să ne concentrăm mai bine pe elementele constructive și de consens.

      Nu înseamnă că statul trebuie abolit ca în comunism, „visul de aur al omenirii”. Ci doar că rolurile asumate de acesta trebuie să corespundă concomitent misiunii și posibilităților sale în particular și ale societății în general. Din acest punct de vedere există o falie între cei care spun, «trebuie să primesc, pentru că mi se cuvine» și cei care zic «îmi trebuie, e munca mea și viitorul nostru». Dacă nu armonizăm cele două jumătăți de adevăr, istoria națiunii române se va termina la mijlocul secolului XXI.

      Ștergere
  12. "Dacă e să mergem cu adevărat la inima problemei, falia este între cei care au urât comunismul pentru că a limitat libertatea şi cei care au urât comunismul pentru că a limitat, mai ales în anii '80, nivelul de trai". Aici veniti de-acasa (iar cu profesorii care ar fi partea cealalta, ginditi mecanicist). Nu erati pe lume, cred, in anii'80. Nu stiti ce-nseamna un regim de exterminare a poporului de catre o mafie imorala, fara religie si identitate nationala = securitatea si ceausistii.
    Sinteti tinar, dragut, nu stiu insa daca sinteti inca nobil sufleteste cum pareti sau aveti o agenda proprie care oculteaza apetenta reala intelectuala.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am prins anii '80 şi nu am cum să-i uit. Comentariul de mai sus era o reacţie la invocarea lui Iliescu. Cred că falia din anii 1990-1992 are origini mai complicate decât existenţa unei singure persoane. Ion Iliescu a fost efectul cel mai uşor de perceput sau forma.

      Ștergere
  13. Eu am o teorie ca falia asta a aparut odata cu trecerea PNL in barca PSD (asta insemnand 2007). Inainte lucrurile erau foarte clare, electoratul era impartit in doua parti atat de clare si distincte incat era greu sa intri in conflict cu cineva din tabara opusa pentru simplul motiv ca traiau in lumi diferite. Era atat de simplu si de clar:
    - Dreapta avea orasele mari, corporatistii, oamenii cu studii cel putin medii, Ardealul si Banatul etc.
    - PSD-ul avea satele, oamenii cu studii putine, Oltenia si Moldova

    Odata cu trecerea PNL in barca PSD-lui lucrurile au luat-o complet razna. Ne-am trezit cu corporatisti de stanga, cu fosti luptatori anticomunisti care ne explica de ce USL-ul e mai bun decat Basescu indiferent de cate incalcari ale legii li se demonstreaza zilnic etc. Stangismul a capatat o voce puternica in mediul urban, in online, ne-au invadat viata ca niciodata inainte. Eu personal resimt ca de aici vine isteria. Inainte de 2007 PSD-istii erau un subiect de mistouri, erau animale rare in viata mea. Acum ma lovesc de ei peste tot, mesteca aceleasi concepte de care faceau mistouri in urma cu cativa ani dar ti le prezinta drept liberale. E tragic.
    Pentru prima data am inceput sa aud oameni care vor sa emigreze nu din cauza politicienilor ci din cauza poporului. Inainte ne amageam ca electoratul de stanga e pe duca si se micsoreaza la fiecare rand de alegeri, ca oamenii formati in comunism vor fi tot mai putini. Acum ne-am trezit cu o generatie noua de egalitaristi mai rai decat cei vechi. Cei de acum nu stiu nici cum a fost comunismul si au si invatat sa exprime savant teoria lui "mi se cuvine"...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Electoratul de dreapta nu era chiar aşa de "de dreapta":

      http://sociollogica.blogspot.ro/2012/07/misterul-dreptei-romanesti-partea-1.html

      http://sociollogica.blogspot.ro/2012/06/lectia-aliantei-da.html

      Din punctul meu de vedere, împărţirile pe electorate de partide umbresc discuţia. Intervin factori adiţionali: carisma liderilor, forţa organizaţiilor, etc.

      Ștergere
    2. @Anonim - bravo, foarte bine spus!

      As adauga la factorii care au determinat adancirea faliei si mass media, profund partizana cu tabara anti-Basescu care pe fondul crizei a gasit teren propice unei mase in cautare de un tap ispasitor.

      Intr-o societatea normala, presa explica. La noi doar acuza.

      Ștergere
    3. Băsescu nu a fost un doar un "ţap ispăşitor" altfel nereformist. El a fost un vector puternic al unei schimbări masive. Firul de bumbac aproape că s-a rupt. Societatea n-a rezistat, iar el şi cei apropiaţi lui plătesc penalitatea pentru asta, de vreo opt luni încoace.

      Ștergere
  14. Buna ziua si va multumesc pentru exceptionalul blog.
    Din pacate solidaristii pricep tare greu ca numai o econimie infloritoare poate sustine "protectia" lor. Si asta inseamna nu atat ceea ce "se da" de la stat cat implicarea bisericilor si a comunitatilor locale. Ma gandesc in primul rand la ce se intampla in aceasta privinta in State.
    Cat de "istet" sa fii ca sa nu-ti dai seama ca, daca acum vrei sa ti se dea mai mult si mai repede, probabil copiii si nepotii nu-si vor putea permite sa iasa la pensie?

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aprecieri.

      Câteva completări, nu corecturi, la ce-aţi spus:

      1. Reformiştii şi solidariştii nu comunică. Aproape fără excepţie se bazează pe politicieni să o facă. Iar ambele mari tabere politice se bazau, în stil Bush+Rove, pe mobilizarea propriilor susţinători prin demonizarea celorlalţi. În România nu se dialoghează decât în cercuri restrânse în care toată lumea împărtăşeşte aceleaşi idei.
      Din nefericire.

      2. Precum în 1996 sau 2004 sau 2009, reformiştii au nevoie de susţinerea măcar parţială a solidariştilor pentru că ... sunt prea puţini.

      Ștergere
    2. Din pacate reformistii pricep tare greu ca reformele nu se pot face instant, de la un quarter la altul. De fapt, nu ca nu pricep, nu prea le pasa - ei umbla cu indicatorii de performanta la subtioara si tin predici despre eficacitate in loc sa vada ca reforma nu se poate face fara sa tina cont de oameni.
      Un alt lucru de care nu tin cont este acela ca "o economie infloritoare" nu se poate construi pe o baza ce reprezinta o structura de tip corporate. Niciunde in lume si cu atat mai putin in Romania - o societate de tip "solidarist", asa cum o arata si domnul Mateescu.

      Ștergere
    3. Nu suntem în totalitate o societate de tip "solidarist", ăsta este şi unul din motivele faliei.

      Ideile dvs. sunt interesante şi ar trebui discutate în detaliu. Sper să pot să le ating în postări viitoare, dacă nu intervin fenomene politice majore.

      Ștergere
    4. Anonim, pe ce te bazezi (vorba unui celebru personaj literar) cand vorbesti de nepasare? Fapt e ca oamenii astia depind de o entitate (statul) care nu mai are bani destui. Ce ar fi de explicat mai in amanunt? Si in cat timp - pentru ca vad ca ei isi educa progenitura cam in acelasi spirit, deci nici o sansa de la "tineri".
      De fapt la cate au trebuit sa renunte solidaristii in ultimul timp? Ti se pare ca ceea ce li s-a intamplat are macar parfum de "austeritate"? Ai fost in ultimii ani la cumparaturi, sa vezi acolo carutzuri pline varf? Ai experimentat macar o data un ambuteiaj in Bucuresti? Eu mi-am trait "austeritatea" in anii '80 si '90, pentru ce tipa astia?
      Pe de alta parte, cunosc si pensionari cu pensii mici (< 1000) care nu sunt nicidecum solidaristi...

      Ștergere
    5. Hai sa zicem atunci, pentru ca tot ne aflam in casa dumneavoastra sociologica: o societate mai degraba de tip "solidarist" decat "reformist". :-)

      Sper sa aveti timpul necesar sa atingeti cat mai multe din ideile prezentate de comentatorii de aici, nu neaparat ale mele; ati lansat una din putinele dezbateri nepatimase si cat mai la obiect, orientata si spre solutii cat mai ancorate in realitate (cu tristete constat ca acest gen de discutii se poarta mai degraba pe unele bloguri decat in media unde predomina, ca si in occident, din ce in ce mai mult efectul "churnalism" - asa cum aratau cei de la The Guardian acum ceva vreme).

      Ștergere
  15. Nu are niciun un fundament statistic ce zic eu, dar doar ca observatie, ceea ce vad eu in jurul meu e asa: corporatisti sau freelanceri care au mers la referendum si au votat DA, romani din Austria care au mers in numar destul de mare la vot si au votat DA (1915 - cam 5-6%) - si aici structura emigratiei e diferita de cea din Italia sau Spania. La fel cum am prieteni/rude bugetari care au stat acasa.
    Din rezultatele de la CCSB mai putin de 60% dintre pensionari au venit totusi la referendum.

    Falia a fost agravata de Basescu nu prin austeritate, ci prin modul agresiv in care intregi categorii sociale au fost pe rand anatemizate pentru a justifica diferite masuri si prin contradictia dintre austeritatea ceruta altora si modul de viata si afacerile cu statul ale celorlaltora. Si e in continuare agravata prin modul in care sunt "clasificati" pe de o parte si ignorati pe de alta parte votantii de la referendum.

    RăspundeţiȘtergere
  16. Nu inteleg cu ce definitiei a faliei operezi? Tu spui: ”Îmi permit să îl contrazic parţial pe Mircea Toma: falia nu este între două grupări de politicieni (implicit un acord între politicieni n-ar rezolva nimic). Falia separă milioane de români de alte milioane de români.”
    Nu ne ajta prea mult, enuntul acesta este valabil si la fotbal.Iar distinctia reformisti-solidaristi este atat de generala ca e valabil pentru toata perioada post-comunista pentru toata Europa de est.

    Nu pun pret pe expertiza lui Ionut Popescu si a lui Vasile Dancu cand vine vorba de analiza sociala.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Tentaţia este să se creadă că e vorba de o falie USL vs. PDL/TB şi să se pună problema în termeni politici. Distincţia aceasta nu este cea mai importantă.

      2. Unele ţări din Europa de Est au depăşit de mult distincţia; în altele falia are alte dimensiuni şi se defineşte altfel. România contează, restul mai puţin.

      3. Înţeleg că definiţia faliei a fost neclară. Poate voi reveni asupra ei în viitor.

      Ștergere
    2. adica e conflict social, structura latenta, clivaj...chestii dastea...sociologice...ca nu are rost sa luam in serios tot ce emit politicienii nostrii...diagnoza sociala...sigur nu este spectaculoasa in comparatie cu pretentia de a scoate din joben solutii pe termen scurt.
      Ex.
      Cum poti argumenta asta:
      ”Pensionarii sunt cel mai puternic grup de lobby din România (5,2 milioane în total, dintre care 3 milioane au votat la ultimul referendum). Deficitul de dialog şi comunicare cu aceşti oameni este o componentă importantă a nemulţumirii lor. ”
      Daca este un grup puternic de ce este in deficit de dialog ?! Adica e o contradictie. Nu poti defini un grup ca fiind puternic in sfera lobbyului si sa spui in fraza urmatoare ca este in deficit de dialog.
      A, daca spui ca are potential de lobby, dar e altceva.
      Tema faliei este una falsa, nu trece de planul retoric, a fost lansata de A. Nastase pentru a justifica esecul din 2004 si este in contradictie cu alte teme socialste: coeziunea si solidaritatea sociala, situație care imi sugereaza ca o asemenea contradictie in discursul social-democrat este doar un artificiu de persuasiune. Cand PSD are un esec da vina pe falie cand are un succes este meritul ideileor de coeziune si solidaritate sociala.

      Ștergere
    3. Planurile de lobby şi lipsă de comunicare sunt diferite. Unul ţine de politică, celălalt nu.

      Dacă vrei să crezi că nu există o falie, e OK. Nu te obligă nimeni :)

      Ștergere
    4. O falie care nu e in stare sa se coaguleze politic intr-o societate libera nu exista:)

      Ștergere
    5. @Barbu,
      eu vorbesc de concept nu de problema. Trec peste ironie.

      Ștergere
    6. @semanticu, nu era nici un fel de ironie. Eram foarte serios când am scris comentariul de mai sus. Smiley-ul de la final atenua duritatea potenţială a mesajului. Regret impactul nedorit.

      Ștergere
  17. O sa incep cu criticile:
    - nu exista "disrespect", iar "capitalism înfloritor şi puternic" suna paternalist.
    - unele din argumentele in sprijinul faliei sunt dimpotriva, argumente pro-consensuale. Societatile in care alegerile normale se decid pe muchie de cutit sunt mai consensuale decat cele in care un partid castiga cu o majoritate imensa, pentru ca semnifica ca corpul electoral este fluid si exista un centru care se balanseaza usor dintr-o parte intr-alta. SUA, Franta, UK au alegeri stranse de sute de ani.
    - "falia" de care ati vorbit nu are o definitie pozitiva, cuantificabila.

    1. Despre coalitii
    Ce faceti de fapt aici este o interpretare calitativa a pozitiilor politice ale grupurilor sociale. Adica politica se joaca in coalitii. Pe de o parte am avea coalitia solidaristilor, pe de alta parte am avea coalitia reformistilor. Nu e nimic rau in asta, trebuie sa ne intrebam totusi daca lucrurile chiar stau asa.

    Si ele nu stau asa! Daca pensionarii s-ar coaliza pe deplin cu agricultorii, cu somerii si cu bugetarii, ar fi dominat fiecare alegeri din 2000 incoace. Dar pe teren:
    - multi agricultori voteaza PNL
    - multi pensionari voteaza PDL
    - multi tineri reformisti voteaza PSD

    In al doilea rand, e evident ca Romania nu este taiata in doua, atat timp cat avem din 2004 incoace un sistem de partide 3+2 (PSD, PDL, PNL + UDMR si inca cineva) si nu exista tendinte reale de coagulare.

    2. Despre pact social

    In lipsa unor alegeri unde liniile de lupta s-au trasat pe solidaritate versus reforma (in 2004, 2008, 2009 toate taberele au promis aceleasi lucruri), falia respectiva nu se poate sustine.

    Si atunci, daca nu exista falia, care este miza? Miza este ca exista o scoala trans-partinica (ex. Ionut Popescu si Vasile Dancu) care cred in ideea de pact social, de a stabili un set de politici coerente decise central care sa fie destul de larg pentru a conveni tuturor grupurilor. Acesti oameni vad cearta permanenta din Romania si rezoneaza ca in cearta nu putem sa facem nimic.

    3. De ce nu (prea) avem un pact social?

    Nu avem un pact social pentru statul roman este corupt si are capacitate administrativa scazuta. Stim de 20 de ani ca ne trebuie autostrazi si o metoda de a numara populatia, si de fiecare data cand cineva mai rasarit aloca banii, ei se fura sau sunt folositi ineficient.

    In al doilea rand, nu avem un pact social pentru avem o cultura politica deficitara. Nimeni dintre cei 256 care l-au suspendat pe Basescu nu au facut-o pentru ca erau impinsi de la spate de electoratul lor solidarist care vroia pensii crescute. Toti observatorii politicii din ultimii ani stiu ca multi politicieni romani din diferite partide se urasc personal.

    In concluzie, consensul de la Snagov traieste bine mersi in societate, ce a murit dupa intrarea in EU e cultura politica de respect intre politicieni. Mitocania lui Traian Basescu si anti-coruptia (intrarea la inchisoare) au distrus-o definitiv.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre critici:
      1. "nu exista "disrespect": corectat.
      2. "capitalism înfloritor şi puternic" suna paternalist. - reformiştilor le sună excepţional. solidariştilor le sună gol şi inutil. Nu vă înţeleg.
      3. "unele din argumentele in sprijinul faliei sunt dimpotriva, argumente pro-consensuale. Societatile in care alegerile normale se decid pe muchie de cutit sunt mai consensuale decat cele in care un partid castiga cu o majoritate imensa, pentru ca semnifica ca corpul electoral este fluid si exista un centru care se balanseaza usor dintr-o parte intr-alta. SUA, Franta, UK au alegeri stranse de sute de ani".

      În ultimii ani, exemplul SUA a picat. Divizarea societăţii a atins cote surprinzătoare.

      Articolul despre falie nu descrie situaţia din 1990-2012, ci cea din ultimii ani, când falia s-a agravat.

      De asemenea, este posibil să vi se pară că România este conform criteriilor enunţate de dvs. o societate consensuală. Vă respect părerea, dar nu sunt de acord cu ea.

      4. ""falia" de care ati vorbit nu are o definitie pozitiva, cuantificabila." Voi detalia acest lucru în postări ulterioare. Am crezut în mod eronat că lucrurile sunt evidente.

      Despre considerente: cred că aţi mers foarte departe menţionând "partide", "coaliţii", "2000", "pact social transpartinic". Aceşti factori sunt adiţionali sau irelevanţi. Subiectul postării este o stare de fapt din societate, influenţată de situaţii din trecut sau de factori politici, dar nu în mod definitoriu.

      Nici I.Popescu şi nici V. Dâncu nu vorbesc de un pact social, poate nu încă. Ei pur şi simplu observau că după referendum populaţia nu devine alta, grijile şi direcţiile sale de perspectivă rămânând identice cu cele de dinainte de 29 iulie. Pactul social ar putea fi o cale (nu am o părere anume în acest sens), dar analizele trebuie făcute.

      Ștergere
    2. Poate am mers prea departe, m-a luat valul:)

      Inapoi la date, eu cred ca suntem o societate consensuala pentru ca ar trebui sa rabufneasca in date o asemenea falie sociala, si eu nu o vad.
      - La GPI stam bine (Global Peace Index) http://en.wikipedia.org/wiki/Global_Peace_Index
      - La Indexul Gini al inegalitatii sociale, stam din nou "bine" http://en.wikipedia.org/wiki/Gini_coefficient
      - la criminalitate stam destul de bine
      - la alternanta politica stam bine

      O sa revin cu un articol pe care nu mi-l amintesc, care compara nivelul de perceptie a coruptiei in state post-comuniste cu cel din vest postbelic, din care reiesea ca nu avem nimica exceptional pentru o societate in modernizare.

      Daca reusiti o tratare cantitativa a faliei, ar fi foarte bine.

      Ștergere
  18. Dilema „reformiștilor” este că au impresia că ceea ce vor „solidariștii” este economic imposibil sau, în orice caz, nesustenabil. Lucian Croitoru descrie situația din punct de vedere economic (http://www.wall-street.ro/files/135265-310.pdf).

    Cum se pot în acest caz construi punți dinspre „solidariști”, mai ales către pensionari, mulți, ori bugetarii din administrație, influenți? Nu este o întrebare retorică.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din context şi din formulările din paragraful doi, vreţi să spuneţi probabil punţi înspre "solidarişti".

      Pe termen scurt (întrucât parlamentarele sunt la toamnă) se pot crea mecanisme precum în 1996 sau 2004 de coalizare temporară. Acestea trebuie însă menţinute şi după alegeri. Este vorba de o perspectivă / un proiect larg, convingător şi mai ales în care să creadă reformiştii pe care îl propun.

      Ștergere
  19. Cum explica teoria dvs numarul mare de voturi pentru Traian Basescu la referendumul din 2007? De ce au votat f multi "solidaristi" atunci cu un (aparent) "reformist"?

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper că veţi găsi o mare parte din răspuns aici:

      http://sociollogica.blogspot.ro/2012/07/misterul-dreptei-romanesti-partea-1.html

      Dacă n-aveţi timp - pe scurt: temporar, datorită condiţiilor economice favorabile şi carismei lui Traian Băsescu, proporţiile faliei s-au redus.

      Ștergere
  20. Personal am ajuns la aceiaşi concluzie. Există totuşi şi elemente de normalitate electorală în această Falie, în toate ţările grupul persoanelor în vârstă(pensionarii) au cea mai mare participare la vot raportat la variabila legată de vârstă, de acolo bătălia pe care partidele o dau pentru seducerea acestui electorat. Însă altceva e de ingrijorat.
    Falia dintre realitate care cere măsuri adaptative şi acţiunea politică şi administrativă. Întârzierile nepermise de a reforma aparatul statal administrativ- de la subiectul reducerii numerice până la aspectul calitativ (formarea competenţelor).
    Nu s-a reuşit eliminarea corupţiei în sistemul de angajare la stat de acolo dependenţa politică a funcţionărimii şi rezistenţa instituţională la schimbări. Eliminare care în ţări puternice se face cu un sistem tampon- un Departament de Resurse Umane modern (psihologi, specialişti în HR) cu o strategie de angajare pe bază de criterii, concursuri şi competenţe(baterii de teste la baza procesului de selecţionare în etape, în care bineînţeles şi administraţiilor locale să le fie dat un cuvânt de spus la nivel de interviu, dar doar după ce candidaţii confirmă realizarea unui minimum de exigenţe cerute de funţie) .
    Sau externalizarea unei părţi a procesului de recrutare către firme particulare de HR. Se pot imagina şi găsi soluţii echitabile.
    S-a mai ratat aspectul legat de strategiile cu rol de reconversie profesională şi formare continuă. Se mai ratează şi aspectul schimbării periodice a persoanelor din management, în sensul rotaţiei mai frecvente a persoanelor pe unele posturi- injecţie de idei noi, energie nouă control mai bun vs crearea de dinozauri şi persoane botlleneck cu rezistenţă la schimbare datorită poziţiei lor.
    Dar cea mai mare ratare pare şi este la nivelul educaţiei. Fără bani injectaţi în proiecte legate de accesibilizarea informaţiei(infrastructură a cunoaşterii- biblioteci reţele de knowledge), promovarea unor valori gen toleranţă, cultura civică, gândirea critică în educaţia elevilor nu se va reuşi nimic, decât o societate bazată pe reflexul pavlonian naţionalist, care reacţionează urgent şi nefondat la afirmaţii gen ungurii sunt de vină. Sau mă rog, europeenii. Sau ruşii. Genul de simplificări polarizatoare reducătoare absurde ale realităţii, utilizate cu succes de politicienii români.
    Este absurd ca să ceri serviciile unei firme particulare (ca şi Stat cu Instituţii cu bugete, cu oameni) pentru detectarea voturilor multiple la nişte alegeri electorale(când cu un analist sau universitar poate detecta cu un soft gen SPSS dublonii, adică acele CNP-uri care apar de două ori menţionate într-un fişier sau se pot construi variabile de identificare gen NumPrenDatădeNaştere în Excel cu funcţii simple.Sunt două explicaţii simple. Ori oamenii angajaţi la Stat sunt incompetenţi(de la nivel de manageri ) sau există interese politice(politizarae administraţiei).

    RăspundeţiȘtergere
  21. Şi da, acum văd decizia CCR. Aruncă din nou imprevizibilitate pe termen scurt, exact de ceea ce nu este nevoie într-o societate.
    Este un eşec mult mai profund. De funcţionare a Statului. De la munca instituţiilor- bazele de date actualizate aiurea(ar trebui nişte responsabili să răspundă, în orice societate, până la potenţialul disruptiv politic de implicare unidirecţională în favoarea unei părţi). Am criticat numirea dl Zegrean am salutat numirea dnei Motoc. În fond, e falia dintre două curente de gândire. Intelectualii formaţi după ideologia democraţiilor occidentale şi intelectualii după ideologiile de tip naţionalist-sovietic.Două viziuni de societate diferită. Prima, funcţionarea unei societăţi prin transparenţă, funcţionare pe orizontală, democraţia supremaţia argumentelor în luarea deciziilor, a doua orientare, după model ierarhic militarizat,funcţionare pe verticală, supremaţia puterii în luarea deciziilor, control informaţional.

    RăspundeţiȘtergere
  22. Domnule Mateescu,

    Felicitari pentru articol dar am senzatia ca de data asta ati pus accentul doar pe una din faliile din societate.

    Exista un segment importante din electoratul fost al CDR si al Aliantei DA care il uraste pe Traian Basescu si a decis ca partidul nascut de Ion Iliescu reprezinta raul cel mai mic. Sunt reformisti sau au devenit solidaristi?

    Cum definiti sintagma "intelectualitatea romana"? Profesorii sau doctorii (doua categorii sociale umilite de toate guvernarile post-decembriste) fac parte din ea? Daca da, am senzatia ca e un pic hazardat sa spunem ca sunt majoritari de dreapta.

    In cele din urma, as vrea sa atrag atentia asupra unei falii despre care a inceput sa se vorbeasca iar dupa referendum Transilvania - Banat vs Regat.

    Desi dupa umila mea parere prezenta la vot in judetele din aceste regiuni a fost foarte buna in conditiile boicotului UDMR si PDL (sa nu uitam ca PDL continua sa aiba un electorat solid in aceasta zona), imediat dupa referendum au aparut reactii fie isterice care-i insultau pe romanii din Ardeal "supusi Budapestei", fie frustrari mai vechi ale romanilor ardeleni (a se vedea si blogul dlui Dancu)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Exista un segment important din electoratul fost al CDR si al Aliantei DA care il uraste pe Traian Basescu si a decis ca partidul nascut de Ion Iliescu reprezinta raul cel mai mic. Sunt reformisti sau au devenit solidaristi?". De ce l-au respins pe TB? De ce acceptă răul mai mic? Răspunsurile la aceste întrebări sunt cheia.

      Am folosit sintagma "intelectualitate" exact în sensul în care ar fi folosi-o cei care se includ în ea: figuri publice, ataşate economic de mediul academic, cu prestigiu clădit în timp ca atare (intelectuali). Formularea din postare a fost imprecisă.

      Disonanţa Transilvania vs. Regat la votul pentru referendum e încă un simptom. Ce este şi mai interesant este că un simptom al faliei (referendumul, incluzând aici prezenţa la vot şi raportul voturilor) provoacă la rândul său adâncirea faliei.

      Ștergere
    2. ""Exista un segment important din electoratul fost al CDR si al Aliantei DA care il uraste pe Traian Basescu si a decis ca partidul nascut de Ion Iliescu reprezinta raul cel mai mic. Sunt reformisti sau au devenit solidaristi?". De ce l-au respins pe TB? De ce acceptă răul mai mic? Răspunsurile la aceste întrebări sunt cheia."
      Victor Ciorbea, guvern CDR, Calin Popescu Tariceanu, MSR Mihai I de Romania. Mineriade - TB secretar de stat la transporturi. ETC.

      Ștergere
    3. Domnule Mateescu, sunt impresionat de modul in care raspundeti comentariilor.

      Referitor la intrebarile dumneavoastra (De ce l-au respins pe TB? De ce acceptă răul mai mic?) nu am raspunsuri si am senzatia ca nici nu exista studii asupra acestui segment social (semnificativ in opinia mea), al fostilor electori CDR care acum sustin USL.

      Este usor sa dai vina pe Traian Basescu si pe faptul ca a vrut sa inghita PNL (cum fac unii din membri acestui partid pe care-i cunosc personal) dar am senzatia ca e un raspuns facil si foarte partial. Dumneavoastra ce credeti?

      Ștergere
    4. Tentaţia unui sociolog într-o situaţie precum aceasta (sau comparaţia dintre falia din 1990 şi cea din 2012) este să vadă modificările, mai degrabă decât asemănările.

      Sper să am timp să analizez problema în detaliu în viitor. Cred că grupul CDR->USL nu este semnificativ din punct de vedere numeric, dar acest lucru trebuie verificat.

      Ștergere
  23. Eu cred ca taberele se numesc altfel: dezamagiti si amagiti. Ce altceva, in afara de politica ne-ar putea segrega? Si ce altceva in afara de politica a vandut iluzii oamenilor de-a lungul vremii? Politicieni abili in a manevra cuvinte si situatii au reusit sa iluzioneze mase de oameni, promitand ceea ce lumea vroia sa auda. Romania neavand o cultura politica pluralista recenta a cazut usor in mreaja acestora, dar in timp unora li s-au deschis ochii si au intrezarit realitatea. Acestia sunt dezamagitii. E bine sa fi dezamagit caci aceasta e opusul inselarii, dar sa nu cazi in deznadejde. Asa ca cei care au iesit de sub hipnoza incearca pe cat posibil o restauratie a unor situatii trecute pozitive-azi demonizate de asa-zisii reformisti amagiti-sau macar o incetinire a procesului de constructie a lumilor fantasmagorice. Cei ramasi in amagire viseaza la ideologii de dreapta ori de stanga, creand din nimic doctrine(adica tot nimic), pe care incerca sa le materializeze, neavand in final niciun control asupra lor si nici un studiu de impact.
    Falia s-a adancit sub Basescu pentru ca el e "maestrul" tuturor amagitorilor. E carismatic, fara nicio indoiala. Are pentru fiecare cate ceva din ce vrea sa auda. Vrei razbunare? Poftim arestari peste noapte a suspectilor de serviciu. Vrei femei? Poftim Udrea, Anastase, Paul. Vrei sprit si petreceri? Vine baiatu'! Esti intelectual? Poftim ICR, suprarealizeaza-te!
    Exemplu de iluzie cu multinationalele: Angajam sute de mii!!! Maine pleaca, depasim recorduri la somaj. Multinationalele stiu si santajeaza; totul se reduce la a conduce tara prin santaj si la nivel de iluzie.
    Amagitorii au de partea lor pe amagiti, institutiile financiare si pe cele de impunere a ordinii. Dezamagitii nici macar unul pe altul nu se pot baza.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Punctul dvs. de vedere e interesant, voi încerca să dialoghez cu dvs. punctual.

      "Ce altceva, in afara de politica ne-ar putea segrega?" Interese diferite. Perspective diferite apropo de cum ar trebui să arate România.

      "Are pentru fiecare cate ceva din ce vrea sa auda." După 2010, nu a mai fost aşa.

      Dezamăgiţii au renunţat la a se mai interesa de politică sau de politicieni. Am scris despre acest grup în postare - în trecere, pentru că şi-au redus singuri capacitatea de a influenţa ce se întâmplă.

      Ștergere
    2. "Perspective diferite apropo de cum ar trebui să arate România". Perspectivele sunt ghidate de ideologia politica a grupului aflat la putere.
      "Dezamăgiţii au renunţat la a se mai interesa de politică sau de politicieni". Dezamagitul este cel ce a iesit din starea de inselare, scos de sub vraja. Astfel sunt intr-adevar 2 tipuri: 1-cel care, vazand realitatea cade in deznadejde, devine blazat, renunta la a se mai interesa de politica sau politicieni si 2-cel care vazand forma fara fond a ideologiilor(in fapt niste constructii imaginare), alege sa continue lupta dupa cum am spus-incercand o restauratie sau macar o incetinire a procesului de materializare a acestor ideologii(multe bazate pe specularea patimilor omenesti).
      "După 2010, nu a mai fost aşa". Pai aici e toata cheia. Dupa ce si-a construit impreuna cu intelectualii sai de curte aura de luptator anticoruptie si sprijinitor al democratiei a urmat dezbinarea societatii, creand falia, apoi a venit si cu solutia de a o umple-modificarea constitutiei astfel incat sa ne punem pe tava in fata SUE. Pana si cei dezamagiti cedeaza in fata noii amagiri, caci mare este mirajul traiului bun "de afara" si asa zisa coruptie a intregii clase politice romanesti. Realitatea SUE? Vom fi doar o anexa miniera a imperiului-ca tot promoveaza Basescu minieritul.

      Ștergere
  24. http://www.dcnews.ro/2012/08/klaus-iohannis-primarii-nu-pot-curata-listele-electorale/

    RăspundeţiȘtergere
  25. Buna ziua. interesanta analiza. Daca as incerca sa pornesc de la premiza dumneavoasta si anume cea a faliei, as putea sa concluzionez ca este destul de dificil de ajuns la un consens national. Fiecare ar ramane la parerea lui si "lupta"ar putea continua. Problema nu este cea a faliei, este cea a exemplului. Societatile solidare se construiesc in timp, pe baza unui consens rational ales intre toate tipurile de grupuri sociale.
    Modul de a actiona / reactiona intr-o societate docratica se invata in timp si cu exemple din partea mass media, ongurilor, intelectualilor, vecinilor, etc.
    Romanii au nevoie de noi lideri politici, de un mod mai riguros de control asupra veniturilor partidelor politice si discutii publice din sfera societatii civile.

    Falia este o faza din care se poate iesi.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... mai uşor decât credeţi sau credem. Nu e vorba neapărat de un consens naţional, ci de o "redimensionare" (reducere) a faliei, în sensul readucerii ei la dimensiuni logice pentru o societate democratică, în care există în mod natural diferenţe.

      Ștergere
  26. Cred ca inainte de a ne propune solutii de a remodela falia avem nevoie de solutii prin care sa remodelam clasa politica. Nu vad actuala clasa politica motivata si capabila sa implementeze ideile din lista de solutii propusa.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă falia se adânceşte, va înghiţi în ea actuala clasă politică. Nimeni nu va câştiga "marea victorie".

      Primul pas real (nu jucat) spre reconciliere va aduce un bonus celui/celei care îl implementează. Nu e obligatoriu să fie cineva din clasa politică.

      Ștergere
  27. Multumesc pentru analiza extrem de interesanta. (si echilibrata - o adevarata gura de aer pt ultimele zile)

    As avea doar un singur comentariu/intrebare ref la punct 7 (pe care eu l-as vedea mult mai in fata).

    Oare nu este discursul bazat pe ura (si cautat de cititori/privitori - vezi audiente la paginademedia.ro) unul din principalele motive ale acutizarii conflictului?

    Ma gindesc in primul rind la "performanta" din ultimii ani OTV, A3, B1 si al altor televiziuni de cvasi-stiri care satureaza publicul cu discursuri unilaterale unde pretentia de a asculta si cealalta parte este o gluma buna. Asta bazat pe un public in general ne-educat in "d-ale media".

    Solutia mi se pare ca vine doar pe termen lung si se bazeaza pe educatie, dar nu vad nici macar germenii...
    Altfel, in loc de Antonescu, Ponta, Basescu, Diaconescu, o sa vina alti ...escu care au un interes politic (stupid) de acutizare a conflictului...

    PS: N-am studii de specialitate, dar cred ca ideal ar fi ca structura faliei sa fie totusi studiata mult mai profund...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În legătură cu punctul 7, este posibil ca amândoi să avem dreptate, precum în bancul cu rabinul :)

      Discursul a accentuat situaţia, şi ar trebui atenuat pentru calmarea situaţiei. Nu prin legi. Ci printr-un efort conştient. Pe care, aparent, parţial, în ultimele zile, îl avem.

      Ștergere
  28. Anonim: "Eu am o teorie ca falia asta a aparut odata cu trecerea PNL in barca PSD (asta insemnand 2007). Inainte lucrurile erau foarte clare, electoratul era impartit in doua parti atat de clare si distincte incat era greu sa intri in conflict cu cineva din tabara opusa pentru simplul motiv ca traiau in lumi diferite. Era atat de simplu si de clar:
    - Dreapta avea orasele mari, corporatistii, oamenii cu studii cel putin medii, Ardealul si Banatul etc.
    - PSD-ul avea satele, oamenii cu studii putine, Oltenia si Moldova

    --------------------

    Stangismul a capatat o voce puternica in mediul urban, in online, ne-au invadat viata ca niciodata inainte. Eu personal resimt ca de aici vine isteria. Inainte de 2007 PSD-istii erau un subiect de mistouri, erau animale rare in viata mea. Acum ma lovesc de ei peste tot"


    1. "Pesedistul ţăran cu studii puţine din Oltenia şi Moldova" e un personaj exagerat şi grotesc al anilor '90, nu al anului 2007. De fapt, personajul a fost "creat", aşa cum Caragiale i-a creat pe Lache şi Mache, atunci când a fost doborât Petre Roman în 1991: publicul urban trebuia să găsească un vinovat pentru modul în care într-un stat aşa zis democratic şi civilizat lumea aplaudă când un guvern e dat jos cu minerii, şi atunci şi-a imaginat vinovatul drept cel care spunea că "el nu pune clorură de sodiu în mâncare" şi se fereşte de "agenţii patogeni" la Lumea lu Gaiţă.

    2. Falia care era îngustă şi invizibilă ca o fisură s-a lărgit precum Marele Rift African în 2006, nu în 2007, mai bine zis în primăvara 2006, când a început să se umfle bula imobiliară.

    3. Pesediştii moderni aveau în 2006 un procent de vreo 15% în sondaje şi nimeni nu mai dădea două parale pe ei... cât timp ţineau cu încăpăţânare de hipopotam la discursul lor clasic (în care Adrian Născase pretindea că el e urmaşul de drept al lui Roosevelt :D ). Metoda diabolic de şireată prin care şi-au săltat procentul între 2006 şi 2008 se baza pe o schimbare de discurs plănuită cu atenţi ca să gâdile plăcut urechile celui care era "reformist la suprafaţă, dar comunist în spirit", provincialul mutat în oraşele mari după campania de închidere a industriei comuniste din 2006, în vederea aderării la UE.

    Una din vuvuzelele care au propagat discursul "adaptat la vremurile moderne" a fost unsuroasa creatură numită Mihai Morar: provincialul e serios, demn, credincios, familist, ordonat, modest, cam zgârciob, foarte disciplinat la muncă. Bucureşteanul (când vinovatul nu se numea "constănţeanul", "timişoreanul" sau "golanul de la Craiova") e golan, lacom, îngâmfat, nesimţit, bate cluburile, e cocalar, nu-i respectă pe deţinătorii autorităţii morale (profesorul, popa, miliţianul, funcţionarul de la fisc), "face combinaţii", aruncă banii pe maşini de lux, cluburi etc. Diferenţa între "reformişti" şi "socialişti" nu mai era una de avere, studii sau profesie, era de calitate morală. (Datorită vuvuzelelor am avut ceva umilinţe de suferit între 2006 şi 2009. Am motive să spun că ştiu câte parale fac ei.)

    4. Stângismul practicat de corporatişti şi mici oameni de afaceri e mai degrabă un fel de hipstăreală infectă, un fel de modestie cu lustru. (Dacă sunt întrebaţi, sigur vor pomeni ceva cam incoerent despre modestia scandinavilor şi zgârcenia elveţienilor, deşi probabil că nu sunt în stare nici măcar să citească ziarele acelora şi deci sunt la fel de informaţi precum sunt eu despre limba chineză.)

    ~Nautilus

    RăspundeţiȘtergere
  29. Buna seara,

    Interesanta idee. Va felicit pentru originalitate si modul coerent si logic de a pune problema.
    As dori sa precizez insa, ca eu personal consider ca a vorbi de o astfel de ruptura este dificil, mai ales daca privim din punctul de vedere al analizei sociologice. Putem vorbi de formarea diferitelor clase sociale, a modului in care acestea se coalizeaza in jurul anumitor tipuri de valori, precum si a felului in care interactioneaza cu alte clase sociale.
    Putem vorbi de asemenea si de diferite grupuri sociale cum ar fi spre exemplu cetatenii romani de varsta a treia si din nou, care sunt legaturile dintre ele.

    Cred insa ca problema sau mai degraba solutia problemei sta in modificarea discursului. Sunt foarte multe exemple pozitive in societatea romaneasca si in afara ei (ma refer aici la romanii care traiesc peste granitele tarii)care insa nu devin exemple in cadrul discursului public. O schimbare de optica si un accent pe elemente de comunicare si discurs care sa uneasca in loc sa dezbine ar fi binevenita.

    Discursul prezent in cadrul societatii romanesti actuale este unul in care noi intelegem democratia ca o suma de pareri diferite, fara sa percepem ceea ce este cel mai important, si anume faptul ca trebuie sa ne ascultam reciproc si sa ajungem la un compromis.
    Aici "vina" daca am putea-o numi asa este impartita intre clasa politica, societatea civila, elite (intelectualii) si mai nou, un factor interesant presiunea politica venita de la liderii Uniunii Europene (de ce introduc acest factor? pentru ca mi se pare interesant faptul ca discursul este politic si nu technocratic, desi asa ar trebui sa fie. Fiind politic atunci devine uneori emotional si partinitor cu tendinte de a arata cu degetul si de a invinovati. In loc, ar trebui sa priveasca obiectiv situatia, sa o analizeze si sa formeleze rapoarte si solutii, riscul de a deveni prea emotionali, putand duce intr-un final la un sentiment anti Uniunea Europeana).

    Concluzia: suntem angajati intr-un proces de dezvoltare, proces care nu este usor (risc si eu sa devin emotiva), dar care insa ne ajuta in general sa ne uitam la noi si sa ne intrebam ce suntem si ce vrem sa devenim ca societate.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perspectiva dvs. este corectă şi coerentă. Mă tem că puneţi prea mult accent pe aspectele top-down ("vin elitele/clasa politică/ONG-urile şi schimbă situaţia"). Pe de altă parte, s-ar putea ca rezolvarea problemei de către alţi factori decât cei numiţi de dvs. să fie imposibilă.

      Admir înclinaţia dvs. spre moderaţie. Este, din ce în ce mai mult, rara avis.

      Ștergere
  30. Cate milioane contra cate milioane?
    Socoteala pare destul de simpla: 46,2% la referendum si 56,4% la locale. Sau 8.459.000 votanti la referendum si 10.318.000 la locale.
    Presupuneri simplificatoare:
    -Toti votantii cu NU au fost sustinatori Basescu-PDL. Adica 940.000.
    -Cei cu voturi nule au fost unguri care nu au inteles apelul la boicot al lui Basescu si nu au auzit apelurile imperative ale lui Tokes, Viktor Orban si Semjen Zsolt.
    -Diferenta in plus la locale a fost de 1.859.000 votanti.
    -Ne asumam ca, in afara de 1,5 milioane unguri, restul au votat toti PDL la locale.

    Cati sustinatori mai are suspendatul?
    359.000+940.000=1.299.000 votanti si nevotanti (Cam putini pentru o “explozie” a PDL-ului vopsit in orice culoare la alegerile generale).
    Concluzie: 7.400.000 contra 1.300.000. Mi se pare tonic, mai ales in urma amenintarilor cu justitia proferate de Basescu in dreapta si-n stanga.

    Spuneti-mi ca nu-i asa.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evit să mă pronunţ asupra calculelor dvs. în momentul de faţă.

      Ce-ar fi să începem cu "Cate milioane ŞI cate milioane?" Pare un detaliu minor, dar nu e.

      Ștergere
    2. Stimate domn, partida anti-Basescu se radicalizeaza cu fiecare discurs inflamat, cu fiecare amenintare din sediul de campanie si cu fiecare zi de asteptare a demiterii.
      Nici lacrimile false nu vor avea cautare. Nu prea va incapea iubire de semeni cand se va rezolva situatia.

      Ștergere
    3. Este surprinzator cata bucurie vindicativa se simte in postarea dvs. care a inceput initial prin a fi indignata (pe buna dreptate as zice) de tonul amenintator al lui TB.

      "Nu prea va incapea iubire de semeni cand se va rezolva situatia.". Nu aveti nici o teama de asta? Nu va e teama ca ati putea fi inclus (de ce nu, devreme ce nu exista reguli care sa fie respectate si totul e aleator?) in grupul celor carora nu li se va arata mila?

      Ștergere
  31. trebuie o masura in toate si trebuie luata atata piele de pe cei care au, incat acestia sa fie in continuare motivati sa adune si trebuie dat tot atat de putin celor care n-au, ca sa nu fie motivati sa stea. cred ca asta e descrierea statului social functional si ar reprezenta solutia de astupare a faliei.
    parerea mea.

    RăspundeţiȘtergere
  32. Am privit ceva vreme in jurul meu si am incercat sa inteleg. Nu am nicio cifra statistica la indemana. Asa ca e (foarte) posibil sa spun prostii. Dar hai sa vorbeasca si nea Ion, adica nea Vasile.

    Da, exista o falie, asta mi se pare clar. Problema e ca in partea "Solidarişti" s-a mai adaugat ceva, pe care nu il prindeti in explicatie. In acea parte avem de fapt doua sub-categorii de pierzatori:

    - pierzatorii tranzitiei, care se cam suprapun cu ce spuneti dumneavoastra despre "solidaristi": agricultori, pensionari, oameni pe care revolutia i-a prins la 45-50-55 de ani, deci fara sanse in a putea avea castiguri in urma revolutiei

    - pierzatorii de iluzii (sau de asteptari). Asta e o categorie foarte intersanta. Judecand la rece, ultimii 10 ani au fost niste ani excelenti pentru aceasta categorie: integrare Nato, UE, libertate de circulatie si de angajare in Europa, crestere de venituri salariale de aproximativ 3-5 ori (ma refer stric la puterea de cumparare ajustata cu inflatia, nu la cresterea in lei). Si totusi, ceva s-a rupt, cumva asteptarile erau mult, mult mai mari. Bula imobiliara si de creditare a anilor 2006-2008 i-a lovit in plin pe foarte multi din aceasta categorie. Astazi au ajuns cumva la o stabilitate financiara care acum 10 ani ar fi parut raiul pe pamant, acum pare doar o roata de hamster, in care pedaleza stupid la nesfarsit. Au aparut frustari mari, care au deversat in cele mai neasteptate feluri. Printre modurile de refulare, iaca unele idei culese de la aceasta categorie, fara ordine sau vreo noima. Precizez, culese in ultimii 4 ani, nu acum:

    - Basescu, mitocanul si securistul, e singurul de vina pentru starea noastra de inapoiere
    - UE e o frectie, vrea doar o armata de sclavi si o piata de desfacere
    - Exista o conspiratie mondiala, care ne tine cu un scop clar in saracie si inapoiere, ca sa ne poate calari. Ei fac si desfac totul pe lumea asta, ei au pornit toata aceasta criza cu un scop precis pentru ei
    - Nu exista justitie in Romania, totul sunt dosare in care Basescu hotareste cum sa se dea verdictul
    - Nu se pot face afaceri in Romania, e imposibil, totul e controlat de stat
    - as putea sa am salariul de 3000 de euro, dar nu vezi cine ne conduce (afirmatie facute de un IT-ist, a carui firma lucra 100% pentru piata din Canada)
    - Ratele la banca ma omoara, Basescu si Isarescu sunt de vina, le-au dat toata puterea bancilor sa ne calareasca, sunt pe mana cu ei
    - Da, poate ca Antena3 exagereaza cumva, dar e bine, trebuie sa doboram un dictator, nu sunt alte cai
    - Toate telefoanele din Romania sunt ascultate
    - Mircea Badea le zice cu adevarat bine

    Etc etc etc

    Acesti oameni au votat cu alianta DA in 2004, astazi sunt de partea USL.

    Ar fi palpitant de aflati cat sunt. Eu zic ca sunt destui, dar sunt ceva mai putini de 50% din clasa medie si clasa medie plus romaneasca. Ar fi interesant cand s-a produs ruptura. Eu zic "biletelul galben", acolo s-a produs ruptura.

    Ar fi fascinat cum or sa evolueze pe viitor. Va reusi PNL sa "evadeze" din USL si sa recapitaleze dreapta romaneasca si, y compris, pe cei mai de sus? Sau PNL isi va da obstescul sfarsit in bratele calduroase ale PSD? In acest caz grupul asta are sanse sa mearga spre o alta dreapta (musai fara Basescu) sau, cel mai probabil, zic eu, spre stanga, o "stanga" europeana, ca sa zic asa: anti-corporatista, anti-banci, pro stat paternalist moderat.

    Nu e mult si o sa aflam: pana in 2020 o sa fie clar :)

    Sanatate.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Partidele se descurcă sau mor. E treaba lor, climatul e competitiv şi competiţional.

      Toată energia de care vorbiţi s-a degajat la referendum. Evoluţiile pe termen lung alei acestei clase de mijloc decăzută-din-speranţe (nu din drepturi) sunt importante.

      "Bileţelul galben"? Eu aş fi luat în considerare evoluţii macroeconomice.

      Ștergere
    2. 1. Evoluţiile macroeconomice au mers în sens contrar nivelului de trai al populaţiei obişnuite, adică atunci când a muşcat criza, nivelul de trai al publicului a crescut faţă de perioada în care duduia economia până când a crăpat de prea mult duduit. (Ăsta e un paradox. Dar logica românească, cea poloneză şi cea rusească merg în sens contrar faţă de logica statelor sociale din Europa.) Spre exemplu, salariul minim pe economie a crescut de la 540 RON în 2008 la 700 RON acum, şi toate salariile derivate din el au crescut. Iar inflaţia a scăzut prin reducerea preţurilor bunurilor şi serviciilor scumpe (proprietăţi, electronice, maşini, bilete de avion etc), deşi bunurile alimentare (în sensul dat de economişti expresiei, adică bunuri de folosinţă curentă) s-au scumpit.

      2. "Bileţelul galben" în condiţii normale (să zicem, dacă ar fi fost implicaţi Ţapu' sau Născase) ar fi stârnit cel mult râsul publicului. În condiţiile anormale de la finalul lui 2005 până la începutul lui 2009, a fost scânteia care a aprins butoiul cu pulbere.

      ~Nautilus

      Ștergere
  33. Ziua buna :)

    Extrem de interesanta postarea. As adauga si "my two cents":

    1.Cred ca falia este mult mai veche. Trecand in revista un pic istoria noastra si a altora, cumva intotdeauna a fost despre lupta unor grupuri ce fac parte din "elite" si populatia ramasa ca masa de manevra. Stiti povestea - voda si boierii, boierii si voda. In tot "razboiul" perpetuu populatia a reactionat "activand" un sistem de supravietuire cant mai eficient. Miscarile generate de unele grupuri de intelectuali si care au dus la trecerea de la un sistem absolutist la un sistem democratic au preluat aceasta problema a masei de populatie manevrata, neomogena trecand de la o tabara la alta.

    2. Tarile in care democratia este puternica sunt tarile in care reperele civice sunt clare populatiei. Nu as spune ca este vorba de cultura in sine ci de claritate legat de mecanismele / factorii ce contribuie decisiv la functionarea, stabilitatea si bunastarea unui stat si a unei societati. Lucrurile sunt mai putin clare la nivel de economie si finante, desi a aparut de ani buni un curent interesant. Discutand cu elvetieni, nemti, britanici, am constatat ca mintea mea e mult mai „mobilata” cu diverse teorii, carti, informatii, am citit mult mai mult decat ei. DAR .. la capitolul practica ei stau mult mai bine :) . Pentru ei sunt relativ clare cel putin urmatoarele repere:

    a. Legatura directa intre statul de drept si nivelul de coruptie, bunastare, ritm de dezvoltare etc. Respectarea legilor de catre toti si existenta unor legi corecte, pornind de la necesitatile individuale si ale comunitatilor sunt iar bine articulate in mintea lor. OK si ei au problemele lor dar , asa cum au mentionat, aceste probleme pleaca exact de la indepartarea legislativului fata de problemele reale ale indivizilor si societatii.

    b. Sursa puterilor din stat sunt oamenii, populatia. Ca urmare este normal sa aiba legislatia, mecanismele necesare de a corecta orice abatere a reprezentantilor si este normal si absolut obligatoriu ca reprezentantii sa respecte vointa populatiei.

    c. Rolul separatiei puterilor in stat si de ce trebuie evitata si sanctionata suprapunerea.

    d. Rolul Curtilor Constitutionale, de ce au fost create.

    e. Deviatia de perceptie si comportament indusa de starea de saracie, interventia unui mecanism de supravietuire pe termen scurt, balansarea catre cel care promite mai mult acum.

    3. Problemele din tarile respective, asa cum au fost enuntate de cei cu care am discutat, tin chiar de pierderea reperelor de mai sus.
    4. In opinia mea, deosebirea principala intre cei ce prefera asa numita orientare de stanga si de dreapta sta intr-o perceptie diferita a responsabilitatii si a puterii interioare. Cei ce asteapta de la stat / guvern/ politicieni / vecini/ administrator / presedinte etc se percep ca fiind neputinciosi, nu conteaza, nu-si asuma nici o responsabilitate, oricine din décor este sursa situatiei, niciodata ei. Cei ce inclina spre asa numita dreapta sunt constienti ca totul porneste de la “eu si noi” si relatia dintre eu si noi, au experienta de a crea ceva de la zero, rabdarea sa creasca etc. As spune ca toti suntem “un pic luati” .. spre stanga, chiar daca “vectorul” este “jos Basescu” sau “jos USL-ul” :)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adulţii de acum sunt, la propriu, diferiţi sau alţii decât cei de acum 20 de ani sau 200. Şi problemele/dilemele principale sunt altele. De aceea ezit să mă duc prea departe cu originea faliei.

      Vă mulţumesc pentru observaţii şi pentru participarea la discuţie. Folosesc ocazia pentru a mulţumi tuturor celor care au făcut-o pe un ton civilizat (a fi de acord sau nu cu mine nu este factorul relevant).

      Ștergere
  34. Dle Mihai, nu faceti o cronologie corecta a spuselor mele, amenintarile ignobile si strident ilegale ale suspendatului au intervenit la urma.

    Este surprinzator cata teama razbate din postarea dv.

    Personal, nu am nicio teama, spre deosebire de dv; eu nu sunt nicidecum un promotor al violentei fizice, dar am, sper, mijloace suficiente sa-i raspund. Bineinteles ca sunt ingrijorat de posibilitatea ca atitudinea dlui Basescu sa provoace conflicte si victime, dar acest talent al dumnealui de a crea adversitati violente ar trebui sa-i puna in alerta in primul rand pe putinii sai sustinatori de buna credinta.
    Daca fiorii care va incearca sunt suficient de puternici, puteti face rost de un timbru de participare la referendum pe care sa-l lipiti pe cardul de identitate.

    RăspundeţiȘtergere
  35. Ceea ce incercati sa faceti este un demers necesar de ideologizare a disputei politice. E interesant apoi de vazut care sunt legaturile dintre segmente de populatie si politicile propuse de partidele care tintesc aceste segmente.

    Asumptia teoretica din spatele analizei dumneavoastra cred ca tine de paradigma clivajelor a lui Rokkan. Exista o adaptare a ei pentru spatiul nostru politic facuta de profesorul De Waele http://www.sferapoliticii.ro/sfera/123-124/art3-vaida.html . E foarte important de vazut cat din clivajele identificate si foarte actuale pentru Romania anilor 90 mai sunt actuale. Sau care e metamorfoza lor.

    As spune ca distinctia pe care o faceti e mult prea larga. Ar trebui sparta si fundamentata pe date, pe mai multe tipuri de clivaje. Asa am avea un tablou complet si mai riguros stiintific.

    Cred ca sesizati bine problema dimensiunii economice ca fundamentala in crearea faliei. Romania este, pe datele existente, a doua cea mai polarizata tara din UE - coeficientul Gini. Poate, ca o sugestie, intr-un cadru mai larg, am putea defini clivajele pornind de la ciclul productie - distributie - redistributie in societate. Cu accent poate pe implicatiile inegalitatii, apropo si de ultima carte a lui Stieglitz. Poate-i cam marxist, dar merita incercat:).

    Asa ar fi si mai clare subiectele pe care se pot genera majoritati solide intre grupuri de populatie altfel greu de compatibilizat.

    Altfel, felicitari pentru blog!

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru felicitări. Cred că clivajele nu sunt a priori politice, ci sociale. Iar partidele/clasa politică s-a pliat pe clivaje - fără ca asta să fie singura motivaţie pentru acţiuni politice într-un sens sau altul.

      Clivajele din anii '90 au prefigurat situaţia, dar nu au avut o structură asemănătoare cu cea de acum.

      Mulţumesc pentru indicaţiile bibliografice şi pentru sugestii, se pare că subiectul suscită interes şi îl voi aprofunda.

      Ștergere
  36. Primul gand pe care l-am avut dupa ce am citit partea cu "Reformisti" a fost "asta e o prostie" motiv pentru care am si renuntat sa citesc dupa ce am terminat si "Solidaristi".
    Din urmatoarele motive: cei mai multi profesori, care sunt intelectuali, sunt pentru demitere, iar in ceea ce ii priveste pe micii afaceristi, aici si mai multi sunt pentru demitere, intamplarea face sa si fiu familiarizat cu domeniul respectiv.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Textul avea o neclaritate. Termenul "intelectual" făcea referire strictă la persoanele cu vizibilitate în spaţiul public şi care au susţinut pe reformişti sau care se numără printre aceştia şi *nu* la toţi intelectualii din România.

      În mod evident orice încadrare are limitele sale, ne-existând suprapuneri perfecte. De exemplu, nu toţi pensionarii sunt solidarişti, dar vasta majoritate sunt.

      Ștergere
  37. Felicitari pentru analiza si din partea mea. Si eu cred (ca si o postare anterioara) ca exista de fapt mai multe falii care delimiteaza parti ale electoratului ce se reorienteza periodic si produc falia principala. Ar fi interesanta o analiza la o granulariate mult mai mare; reformisti vs solidaristi mi se pare ca nu reflecta prea bine taberele actuale. Personal ma consider un reformist dar nu sint de parere ca in Romania au fost reforme in ultimii ani (cel putin nu reusite). Senzatia pe care o am e ca justitia e in continuare la pamint: pentru omul de rind se face prost si umbla cu capul spart (vezi numeroasele procese pierdute la curtea europeana) pe cind pentru cei de sus a ajuns la stadiul de rafuiala intre gasti. Nici macar nu-i pot spune rafuiala politica, pentru ca parti ale uneia dintre gasti sint "re-evaluate" si refolosite de cealalta (nu cred ca armata romana ar trebui sa aiba vreun general cu 4 stele; probabil daca nu schimba iar gasca Oprea ar fi ajuns in cele din urma maresal; nici nu-i de mirare ce i-a inspirat darnicia cu gradele militare). Am ajuns sa cred din ce in ce mai mult ca singura putere a electoratului roman in acesti 22 de ani a fost ca o data la 4 ani sa schimbe o gasca de hoti cu o alta. Problema e ca unii dintre ei s-au considerat mai destepti si au incercat sa ia si acesata ultima putere a electoratului (vezi aducerea mandatului prezidential la 5 ani si numeroasele schimbari ale legii referendumului din ultimii ani). In aceste conditii ar trebui alegeri parlamentare/prezidentiale la 2 ani nu la 4/5...

    RăspundeţiȘtergere