Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 31 octombrie 2012

Lista celor care ARD deja de bucurie

Mai jos se află lista candidaţilor ARD care vor intra în Parlament chiar şi în contextul unei performanţe slabe a ARD (USL 57% din voturi la nivel naţional, ARD 19%). Lista a fost alcătuită pe baza unei simulări efectuate cu ajutorul RomPol. Înainte de a trece la listă, câteva observaţii importante privind surse de potenţiale erori:

1. Chiar dacă premiza de mai sus se îndeplineşte, e posibil ca lista parlamentarilor ARD să arate un pic altfel. Acest lucru face parte din componenta de neprevăzut a alegerilor. Nu există garanţii.

2. Nu este clar în toate judeţele în care colegiu candidează cine. Dacă unele dintre listele care circulă în presă sunt eronate, şi enumerarea de mai jos conţine greşeli. Lista de mai jos a fost deja actualizată de câteva ori, de multe ori cu sprijinul cititorilor (cărora le mulţumesc). Varianta de pe http://sociollogica.blogspot.ro/2012/10/lista-celor-care-ard-deja-de-bucurie.html este întotdeauna cea mai recentă.

3. Această listă e inutilă dacă vrei să vezi care candidaţi ARD au şanse mici de a intra în parlament. Lista are ca subiect cine intră în parlament chiar dacă ARD nu se descurcă foarte bine.

Şi acum să începem - figurile mai importante la nivel naţional şi/sau pentru PDL sunt subliniate:

Alba: Clement Negruţ, Sorin Bumb, Alexandru Pereş.

Arad: Igaş, Claudia Boghicevici, Seculici, Iustin Cionca. Aproape sigur MRU şi Mihail Neamţu vor intra şi ei, dar colegiile lor nu sunt atât de uşoare pe cât se crede.

Argeş: Gabriel Bratu, Cătălin Teodorescu, Mircea Andrei (şeful organizaţiei judeţene).

Bacău: Vreme, Curelea, Sorin Umbrărescu (FC).

Bihor: Gavrilă Ghilea, Ionel Avrigeanu.

Bistriţa Năsăud: Vasile Marc, Ioan Oltean, Cristian Florian.

Botoşani: Bogdan Vâscu (PNŢCD), Manuel Popa.

Braşov: Andras Szakal, Gabriel Tiţa Nicolescu

Brăila: Marius Terzea. Şi atât.

Bucureşti (premiza apropo de Capitală este că ARD se descurcă un pic mai bine decât a făcut-o PDL la locale şi obţine 20%, un rezultat relativ prost dar în linie cu premiza întregului exerciţiu): Costică Canacheu, Ioan Mihăilă (PNŢCD), Maria Dinu, Udrişte, Mircea Raicu, Doru Tufă, Cristi Rădulescu, Sandra Pralong.

Depind de scorul ARD în Bucureşti, dar nu le va fi uşor: Biriş, Paleologu, Sulfina Barbu, Cristian Petrescu, Cristina Trăilă, Ştefan Vlaston, Vasile Gherasim, Augustin Ofiţeru (PNŢCD), Anca Boagiu, Iulian Crăciun, Radu F. Alexandru.

Buzău: Cezar Preda, Raul Florescu.

Caraş-Severin: Dragoş Enache.

Călăraşi: Iuraşcu (FC), Georgel Muşat.

Cluj: Daniel Buda, Adrian Gurzău, Alexandru Coroian, Rareş Rusu. Probabil şi Papahagi, în funcţie de eficienţa blaturilor locale (... care vor fi eficiente).

Constanţa: Constantin Chirilă, Zanfir Iorgu, Tănase Barde. Probabil şi Gigi Chiru, datorită unor mici aranjamente locale. Situaţia va fi complicată puternic de Maria Stavrositu, care a plecat din PDL şi va candida drept independent cu susţinerea PPDD.

Diaspora: Eugen Tomac (consilier prezidenţial).

Dolj: Vera Păsculescu, Doru Safta, Daniel Drâgnei.

Dâmboviţa: Iancu Caracota, Iulian Vladu, Ovidiu Isăila (Forţa Civică).

Galaţi: Mircea Toader, Vali Ardeleanu, Constantin Petrea.

Giurgiu, Harghita, Covasna: Nimeni, niente, zero.

Gorj: Severus Militaru.

Hunedoara: Alexandru Lăutaru, Mircia Muntean, Marieta Ilcu Răileanu.

Ialomiţa: Began Nicolae.

Iaşi: Cristina Dobre, Nicuşor Păduraru, Gabriel Surdu.

Ilfov: Vorbim de candidaţii ARD din colegiul 2 de la CDEP (Marin Mircea?) şi 1 de la Senat (foarte probabil Tudorache Irinel Gabriela).

Maramureş: Mircea Man, Gheorghe Bârlea.

Mehedinţi: Mihai Stănişoară, Constantin Popescu (FC), Ion Mâţu.

Mureş: Marius Paşcan, Dorin Florea.

Neamţ: Mihaela Stoica, Laurenţiu Dulamă, Elena Udrea, Luminiţa Vârlan.

Olt: Gheorghe Ştefan (nu Pinalti, ci altul).

Prahova: Cristian Burlacu, Adrian Dobre, Roberta Anastase, Alexandru Matei.

Satu Mare: Sergiu Băbăşan. Nimic nu e garantat pentru Andrea Paul (Vass).

Sibiu: Cristian Marian, Raluca Turcan. {editare faţă de listele anterioare. Modelul RomPol nu includea FDGR, ceea ce schimbă rezultatele}

Suceava: Vasile Ilie, Ovidiu Milici (Forţa Civică), Dan Gabriel Gospodaru, Gheorghe Flutur.

Sălaj: Lucian Bode.

Teleorman: Lucian Militaru, Marian Zlotea.

Timiş: Alin Popoviciu, PDL. Mihai Bojin, PDL. Vasile Blaga, PDL.

Tulcea: Anişoara Radu.

Vaslui: Cristian Boureanu, Dan Marian. Pe muchie, dar sub muchie având în vedere premiza întregului test: Răzvan Murgeanu şi Alexandru Iacob, unul dintre oamenii impuşi peste Comisia Macovei.

Vâlcea: Aurelian Pavelescu (PNŢCD).

Vrancea: Florin Secară.

Total ARD: 101 mandate.
6 la FC.
6 la PNŢCD.
89 la PDL.

marți, 30 octombrie 2012

PPDD: mic îndreptar geografic

(Micul îndreptar geografic cu privire la ARD se află aici. Cel care are ca subiect USL se află aici).

Analizând rezultatele alegerilor din 2008, mulţi oameni cred că sistemul defavorizează partidul aflat pe locul unu ca voturi la nivel naţional, adăugând mandate partidului de pe locul trei (ex. cu 18% din voturi iei 22% din mandate). La aceste alegeri vom vedea ceva diferit, în special dacă există un număr mare de judeţe în care USL câştigă multe mandate cu 50%+1, PPDD şi ARD putând suferi o reducere semnificativă a procentului de mandate prin comparaţie cu procentul de voturi primite (ex. cu 15% din voturi iei 11% din mandate).

Pentru că acest lucru e foarte important pentru PPDD, îl voi explica în continuare folosind un exemplu familiar.

Situaţia A: un judeţ cu 5 colegii în care, indiferent de colegiu, avem aceleaşi rezultate: USL 49%, ARD 26%, PPDD 25%.
USL obţine 2 mandate (49% din 5, rotunjit în jos).
ARD 1
PPDD 1.
Un mandat se duce la alocarea naţională.

Situaţia B: un judeţ cu 5 colegii în care, indiferent de colegiu, avem aceleaşi rezultate: USL 51%, ARD 25%, PPDD 24%.
USL obţine 5 mandate, câştigând "din prima" cinci mandate.
ARD are dreptul la 1 mandat (adică 25% din 5 = 1.25)
PPDD 1 (24% din 5 = 1.2).
Nu mai există trimitere de procente la redistribuirea naţională.

În ambele situaţii PPDD a obţinut un mandat. Dar...
În "situaţia A" acel mandat este unul din 5, adică 20% din mandatele alocate în acel judeţ. Poate că la alocarea naţională PPDD mai primeşte încă un mandat, deci vorbim de 40% din mandatele alocate în acel judeţ.
În "situaţia B" acel mandat este unul din .. 7, adică 14% din mandatele alocate în acel judeţ.

La nivel naţional diferenţele vor fi semnificative. O victorie majoră a USL va pune ARD şi PPDD în aceeaşi barcă: o pondere mai mică în parlament decât le-ar permite-o procentele obţinute la vot.

Să vedem acum la nivel concret cum stă în teritoriu partidul lui Dan Diaconescu. Ce surprinde la PPDD este omogenitatea rezultatelor de la locale. Dacă înlăturăm mici factori speciali din punct de vedere statistic precum HarCov sau alte judeţe din Transilvania în care prezenţa la vot a etnicilor maghiari distorsionează rezultatele în defavoarea partidelor care se adresează etnicilor români... PPDD a obţinut la locale aproape peste tot rezultate între 6% şi 12%.

Aproape peste tot.

În Neamţ, Vrancea, Giurgiu, Gorj, Caraş-Severin, Brăila şi Bacău PPDD a obţinut un scor mai bun de 12%.
În Brăila şi Gorj PPDD a terminat la 3% în urma PDL.
În Caraş-Severin PPDD a terminat la un procent în urma PDL.
În Giurgiu şi Olt PPDD a depăşit PDL (!).

În funcţie de capacitatea organizaţiilor PDL din teritoriu de a performa, este posibil ca numărul judeţelor în care PPDD > ARD să crească. În majoritatea cazurilor de mai sus, vorbim de zone slab urbanizate şi lovite de sărăcie, în care impactul cooptării alături de PDL a unor figuri precum MRU sau Mihail Neamţu este zero. În schimb, o campanie inteligentă a PPDD care să se îndrepte spre electoratul asistenţial ar putea avea succes, subtilizând voturi de la USL.

Factori adiţionali, dar importanţi:

1. Ultimele săptămâni şi luni, incluzând aici şi afacerea Oltchim, nu au adus mari modificări în intenţia de vot pentru PPDD.

2. Sondajele dau o imagine contradictorie cu privire la PPDD. Într-unele electoratul potenţial al acestui partid este considerabil. În altele, PPDD pare să aibă un electorat stabil, bine definit şi foarte limitat. Cel mai probabil vorbim de o "spirală parţială a tăcerii": oameni care nu recunosc întotdeauna sau în toate sondajele că ar vota PPDD.

3. În Transilvania, chiar ajustând cifrele pentru a vedea cât a obţinut PPDD din voturile etnicilor români, atracţia pentru partid este foarte slabă.

4. Fenomenul "PRM 2000" pare să nu se repete. Motivele sunt numeroase, în principal putându-se face vorbire despre un preşedinte de ţară care nu şi-a abandonat electoratul mai puţin educat, necreându-se astfel haos pe scena opţiunilor politice.

5. La exit-poll-uri mulţi din votanţii PPDD evită să spună adevărul apropo de votul lor, mulţi indicând "USL" sau refuzând să răspundă. Ca şi la locale, mă aştept ca scorul real al PPDD să fie cu câteva procente mai mare decât cel indicat de exit-poll-uri.

luni, 29 octombrie 2012

Avangarde (17-25 octombrie) - schimbări mici dar semnificative

Pe scurt:
- ARD a depăşit conform încă unui sondaj pragul de 2,2 milioane voturi.
- Electoratul potenţial al USL este încă numeros - de văzut câţi din cei 6,5 milioane vor veni la vot.
- PPDD nu a luat viteză.

Detaliat:

Vorbim despre un sondaj Avangarde efectuat în perioada 17-25 octombrie. Sondajul a fost efectuat după cooptarea lui Gigi Becali în PNL, dar înainte de scandalul privind comisia de integritate a ARD.

La nivel de faţadă, rezultatele sondajului Avangarde sunt: USL 60%, ARD 19%, PPDD 11%.

Îţi propun să comparăm rezultatele acestui sondaj cu altul, efectuat acum două luni şi jumătate. Ca de obicei pe acest blog, purtăm discuţia în termeni de procente din populaţia aflată în ţară, ceea ce permite o evaluare corectă a intenţiei de vot în contextul unui absenteism declarat care fluctuează.




Câteva observaţii care iau în calcul şi alte aspecte decât tabelul de mai sus:

1. ARD > 2,2 milioane voturi? De la referendum şi până acum s-au efectuat treisprezece sondaje naţionale făcute ulterior publice.
În două dintre ele, ARD primeşte votul a 13% sau mai mult din românii aflaţi în ţară, iar în celelalte obţine mai puţin de acest nivel.
Ambele sondaje în care ARD depăşeşte 13% au fost efectuate după 14 octombrie, fiind de fapt ultimele două sondaje naţionale făcute publice.

2. Nu există (încă) schimbări radicale. În ciuda stării de fapt din paragraful de mai sus, creşterea ARD este infinitezimală. Raportul voturilor ARD/USL este în continuare de 1/2 în sondajele care prezumă o prezenţă mică la vot şi de 1/3 în sondajele care indică o prezenţă mare.

3. Elementul de incertitudine. În tabelul de mai sus nu se regăsesc 21% din cei intervievaţi care sunt nehotărâţi şi care nu afirmă că nu vor vota. Majoritatea acestora nu vor veni la vot. Este foarte posibil însă ca, precum în 2000 sau 2004, o parte din cei hotărâţi să vină la vot - şi care apar în tabelul de mai sus - să stea de fapt acasă, iar o parte din aceşti 21% să vină la vot, schimbându-se astfel rezultatele faţă de sondaje. (În 2008, când am avut o prezenţă foarte mică, nehotărâţii au stat acasă iar o parte din votanţii aşa-zis hotărâţi au renunţat şi ei să mai voteze).

4. Spirala tăcerii din nou? 21% din populaţia cu drept de vot aflată în ţară înseamnă 3,3 milioane de persoane. Este un număr imens de votanţi nehotărâţi care totuşi îşi exprimă intenţia de a vota. Este posibil să vedem în rândurile lor acelaşi fenomen ca şi înainte de locale: oameni care au o forţă politică favorită dar care din diferite motive ezită să-şi facă publică opţiunea. Evident, nu toţi 3,3 milioane se încadrează în această tipologie.

5. Acum o săptămână vorbeam despre patru ipoteze interesante care reieşeau din ultimul sondaj GSS 2000.
Una s-a confirmat şi a fost discutată în paragraful 1. Una (evoluţia FC) nu poate fi discutată pe baza datelor Avangarde.
Două dintre ipoteze par să nu se confirme - este vorba de creşterea PPDD şi de o oarecare disoluţie a electoratului USL. Sondajele din săptămânile următoare vor arăta ce şi cum.

duminică, 28 octombrie 2012

Opţiunea pro-monarhie: istoricul sondajelor

Pe scurt:

Numărul românilor care preferă monarhia republicii este stabil, mici puseuri de emoţie mediatică mărind din când în când numărul lor.

Potrivit celor mai recente informaţii, 14% dintre români ar dori reinstaurarea monarhiei.

Detaliat:

În această postare vorbesc exclusiv despre sondaje naţionale. Un sondaj online aflat pe site-ul X sau Y nu e foarte reprezentativ nici pentru cei care accesează acel site, darămite pentru populaţia din România care foloseşte Internetul, darămite pentru populaţia României ca atare. De asemenea nu mă interesează încrederea mare sau foarte mare în personalităţi ale Casei Regale - după cum am mai arătat, între încredere şi acţiune distanţa este enormă.

Martie 1997: 7%. Sondaj realizat de CURS pentru Fundaţia Soroş. Emil Constantinescu tocmai fusese ales preşedinte, mulţi monarhişti alegând votul util şi reorientându-se către acesta. Încrederea în republică, ca să zicem aşa, era considerabilă în acel moment chiar şi în rândul monarhiştilor.

Cine erau monarhiştii? Pe categorii sociale vorbim de o distribuţie mult mai egală decât s-ar crede. Doar un sfert aveau studii superioare. Doar o treime erau pensionari care trăiseră măcar o parte din viaţă în monarhie. O treime erau... absolvenţi de şcoală profesională: muncitori în fabrică sau maiştri. Românii de etnie maghiară erau de două ori mai "monarhişti" decât etnicii români.

Iunie 2002: 10%. Trei sferturi dintre români sunt republicani, restul fiind indecişi conform unui sondaj realizat de IMAS pentru Fundaţia Soroş.

O treime din monarhişti se aflau în Bucureşti, Banat şi secuime. În continuare etnicii maghiari înclinau spre monarhie într-o măsură semnificativ mai mare decât majoritarii. Opţiunea pentru monarhie era semnificativ mai mare în rândul bărbaţilor (53% din monarhişti erau bărbaţi, în contextul în care femeile reprezintă şi reprezentau mai mult de 51% din populaţie). Jumătate dintre monarhişti aveau peste 48 de ani - o cincime aveau peste 70 de ani. În continuare opţiunea pro-monarhică nu reprezenta apanajul celor cu educaţie superioară, trei sferturi absolvind cel mult liceul. În continuare pensionarii reprezentau undeva între 30% şi 40% dintre monarhişti. Două treimi dintre monarhişti se aflau în mediul urban.

2007: 14%. Sondaj realizat la comanda Casei Regale. Nu se ştie cine l-a realizat. Având în vedere rezultatul slab, mă îndoiesc că este falsificat.

Septembrie 2008: 16%. Sondajul a fost realizat de Insomar, marjă de eroare +/- 2,8%.

Septembrie 2011: 28%, conform Avangarde. Dar asta nu înseamnă că 72% din români sunt republicani. De fapt, 24% nu au o opinie formată sau nu răspund. Puseu de emoţie datorită afirmaţiilor preşedintelui de pe 22 iunie şi instrumentării acestora ("urăsc pe X" + "X îl atacă verbal pe Y" => "Y şi cauza sa îmi devin simpatice"). Sau pur şi simplu o anomalie statistică. Şi asta pentru că, peste nici cinci luni...

Februarie 2012: 14,4%, conform IMAS. Vorbim de o revenire la situaţia din anii anteriori. Trei sferturi dintre români se declară susţinători ai republicii.

vineri, 26 octombrie 2012

Alegerile din SUA: AMR 11

Pe scurt:
Trend pro-republican a obosit puţin.
Ohio pare a fi decisiv. Ca de obicei.
Potenţial de surprize în ambele sensuri. Candidaţii sunt vulnerabili.

Detaliat:

După cele trei dezbateri electorale, candidatul republican este mai aproape ca niciodată de câştigarea alegerilor. În majoritatea statelor indecise, el a recuperat procente multe în ultimele săptămâni. S-ar putea să nu fie de ajuns.

Intenţia de vot la nivel naţional are relevanţă mică - de două ori în istorie un candidat la prezidenţiale a obţinut voturi mai multe decât oponentul său dar a pierdut alegerile. De asemenea, o diferenţă de 3-4 procente la nivel naţional înseamnă deseori o înfrângere devastatoare pentru cel de pe locul doi. Şi asta pentru că fiecare stat are un număr de puncte/"voturi electoriale" (VE) care depinde de populaţie (California are 55 VE, Dakota de Nord ... doar 3). Cu două excepţii care nu sunt relevante pentru acest articol, dacă un candidat câştigă într-un stat primeşte toate VE ale statului respectiv, chiar dacă victoria în statul respectiv a fost la un procent sau la o sută de voturi. Scopul, evident, este să obţii mai multe VE decât adversarul - numărul minim de VE necesar pentru victorie este 270, totalul fiind de 538.

Majoritatea statelor au acelaşi profil politic de zeci de ani. Schimbările demografice sunt lente. La fel şi cele care ţin de cultura politică. Dacă ai un candidat pur şi simplu dezastruos, te poţi pomeni cu o hartă care arată aşa (este vorba de alegerile din 1984; roşu = republicani; albastru = democraţi ). Astfel de cazuri sunt însă rare. Atât Romney cât şi Obama ştiau de luni bune care sunt statele pe care urmau să le câştige cu uşurinţă şi care sunt statele unde urma să se dea adevărata luptă.

Conform sondajelor - care în America sunt efectuate des, la vedere şi de mai multe institute simultan în acelaşi stat - atât Romney cât şi preşedintele în funcţie pot conta cu certitudine pe 190-200 de voturi electoriale fiecare. Lupta se duce pe ultimele 146 de VE, adică pe 11 state. Voi prezenta situaţia pe scurt, pornind de la cel mai mic din aceste state spre cel mai mare.

New Hampshire (4 VE): Un stat micuţ din nord-est. Democraţii au câştigat aici în patru din ultimele cinci alegeri prezidenţiale. Sondajele se bat cap în cap, datele nepermiţând multe concluzii în afară de o creştere evidentă a intenţiei de vot pentru Romney.
Ce contează cel mai mult: Romney e pe val.

Nevada (6 VE): Singurul stat american unde prostituţia a fost legalizată. Las Vegas a crescut enorm în ultimul deceniu, nu numai pe baza "industriei" menţionate anterior sau a cazinourilor ci şi datorită unei politici inteligente de atragere a forţei de muncă de pe coasta de est. Din 1984 şi până acum, cine a câştigat în Nevada a câştigat şi alegerile. Romney n-a condus în sondajele din Nevada de când i s-a anunţat candidatura, dar diferenţa între cei doi este încă mică.
Ce contează cel mai mult: republicanii trebuie să reacţioneze dacă nu vor să piardă.

Iowa (6 VE): Tradiţie de vot pentru democraţi, întreruptă de Bush jr. în 2004, dar reînnodată de Obama acum patru ani. Din motive simbolice şi nu numai, Romney speră să câştige în Iowa.
Ce contează cel mai mult: diferenţele între sondaje sunt majore, ceea ce poate indica un număr semnificativ de nehotărâţi care-şi schimbă des opinia, inclusiv asupra prezenţei la vot.

Colorado (9 VE): Doar trei candidaţi democraţi au câştigat în Colorado în ultimii 50 de ani... dar Obama-ediţia-2008 a fost unul dintre ei. Romney trecuse la timonă dar avansul lui s-a temperat. În clipa de faţă vorbim practic de o egalitate perfectă.
Ce contează cel mai mult: care staff de campanie va fi mai inteligent?

Wisconsin (10 VE) şi Michigan (16 VE) Aparent totul e în marjă. În realitate Romney nu a ocupat niciodată locul unu în vreun sondaj efectuat în aceste state.
Ce contează cel mai mult: Obama ar trebui să gafeze major ca să piardă aici. Nimic nu e însă exclus.

Virginia (13 VE): În acest stat s-a aflat capitala Confederaţiei în timpul războiului civil din 1861-1865. A votat cu republicanii începând din 1968, cu o excepţie (... Obama acum patru ani). În Virginia locuiesc mulţi angajaţi ai guvernului care muncesc în Washington DC. Tot în Virginia este şi sediul CIA. În toate sondajele recente Romney are un mic avantaj.
Ce contează cel mai mult: cum vor vota birocraţii?

Carolina de Nord (15 VE): Stat sudist. Obama a fost primul democrat care a câştigat în Carolina de Nord în ultimii treizeci de ani. Sondajele care dau o egalitate între Romney şi Obama în acest stat sunt în minoritate, fiind vorba probabil de un efect al marjei. Romney are prima şansă.
Ce contează cel mai mult: dacă Romney pierde în Carolina de Nord, are probleme majore.

Pennsylvania (20 VE): Abia a ajuns pe această listă, Obama având un avantaj evident. Republicanii transmit că vor lupta pentru Pennsylvania, mesajul aceasta în sine având un rol propagandistic.
Ce contează cel mai mult: ultima dată când un republican a câştigat în Pennsylvania, Rodion Cămătaru marca împotriva Bulgariei.

Florida (29 VE): Un mare scandal în 2000. Nu va fi şi acum. Din cele 16 sondaje efectuate în această lună în Florida, doar trei îl dau pe Obama câştigător.
Ce contează cel mai mult: vor ieşi pensionarii la vot pentru Romney?

Ohio (18 VE): Am încălcat intenţionat regula - nu este statul cu cele mai multe VE-uri aflat încă "la bătaie", dar îl prezint ultimul. Motivul: Ohio este statul care probabil că va decide rezultatul. 11 sondaje în ultimele două săptămâni: trei indică egalitate, opt indică avantaj infim Obama.
Ce contează cel mai mult: rezultatul confruntării între organizaţiile de partid atunci când vine vorba de mobilizat votanţii proprii.

Observaţie de final: pentru cine a fost foarte atent, da, numărul total de voturi electoriale este par deci egalitatea este posibilă. Acest articol explică această interesantă problemă, precum şi modul cum s-ar soluţiona.

joi, 25 octombrie 2012

USL: mic îndreptar geografic

(Micul îndreptar geografic cu privire la ARD se află aici).

Acest articol are sens dacă înţelegem care este diferenţa adusă de un candidat care câştigă în colegiul său cu 50%+1 din voturi.

Să luăm un judeţ cu 5 colegii, adică în care există 5 curse electorale şi din care s-ar alege teoretic 5 deputaţi. Să presupunem că aceste colegii sunt perfect omogene, adică USL obţine acelaşi scor indiferent de colegiu, ARD obţine alt scor dar identic în toate colegiile din judeţ, etc.

Situaţia A: USL 49%, ARD 26%, PPDD 25%.
USL obţine 2 mandate (49% din 5, rotunjit în jos).
ARD 1
PPDD 1.
Spuneam că sunt 5 colegii, dar s-au distribuit doar patru mandate (2+1+1). Ce se întâmplă cu al cincilea mandat care trebuie alocat? Se va duce la redistribuirea naţională. El s-ar putea duce la un candidat USL. Sau la ARD. Sau la PPDD.

Situaţia B: USL 51%, ARD 25%, PPDD 24%.
USL obţine 5 mandate, câştigând "din prima" cinci mandate. Dar procentele celorlalte forţe politice nu dispar. Numărul de mandate se suplimentează. ARD are dreptul la 1 mandat (adică 25% din 5 = 1.25), PPDD 1 (24% din 5 = 1.2). Şi gata. Nu mai există trimitere de procente la redistribuirea naţională. Deja s-au ocupat toate mandatele, ba mai mult s-au ocupat şi mandate în plus. Tot ce este după 1 la ARD şi PPDD (0.25 respectiv 0.2) se pierde.

Dar asta nu e tot.

Între cele două situaţii există o diferenţă de 3 mandate pentru USL. În primul caz obţine 2. În al doilea caz obţine 5. Ce a dat diferenţa dintre cele două situaţii? Am mutat două procente. Doar două. De la 49% USL s-a dus la 51%. Am luat de la ARD şi PPDD un procent. Atât. Într-un judeţ două procente înseamnă trei mii de voturi, poate chiar mai puţin, dintr-un total de 150 de mii de votanţi. Dar aceste trei mii de voturi pot aduce două-trei mandate în plus USL.
Multiplică acum situaţia cu doi (Camera Deputaţilor şi Senat).
Multiplic-o din nou cu 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Gândeşte-te că în multe judeţe nu vorbim de o diferenţă de două-trei mandate, ci de patru sau cinci sau zece.

Devine evident că în colegiile în care USL nu obţine 50% candidaţii săi vor avea mari probleme. Vom vedea de zeci de ori următoarea situaţie:

Candidatul A, USL, 49% din voturi (sau 48%, sau 47%)
Candidatul B, ARD, 21% din voturi
Candidatul C, PPDD, 11% din voturi

... iar candidatul A nu va intra în parlament, pentru că din colegiul său trebuie alocat un mandat candidatului ARD sau PPDD.

Rezultatul alegerilor locale ne dă câteva indicii apropo de distribuţia mandatelor, mai ales dacă luăm în calcul şi prezenţa de la referendum. Avem astfel şi o imagine a strategiilor USL:

1. Candidaţii USL din Transilvania au un drum mult mai greu în faţă decât candidaţii USL din Vechiul Regat. USL nu a obţinut peste 50% în niciun judeţ din Transilvania la locale. În toate judeţele din Transilvania prezenţa la referendum a fost sub media naţională.

Excepţia la ambele afirmaţii este dată de Caraş-Severin, unde plecarea lui Frunzăverde cu primari cu tot a angrenat deplasarea a zeci de mii de voturi spre USL.

2. Să lăsăm la o parte Transilvania. Iată împărţirea judeţelor din Vechiul Regat după scenariul cel mai posibil:

Situaţia A (în aceste judeţe USL nu câştigă prin 50%+1 în niciun colegiu sau în foarte puţine): Mehedinţi, Neamţ, Prahova, Tulcea.

Situaţia B (în aceste judeţe USL câştigă cu 50%+1 în toate colegiile sau aproape în toate): Bucureşti, Argeş, Brăila, Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Olt, Teleorman, Vâlcea, Vâlcea, Vaslui, Vrancea.

Între cele două situaţii (în aceste judeţe, în unele colegii USL va câştiga cu 50%+1, în altele nu): Bacău, Botoşani, Călăraşi, Buzău, Dâmboviţa, Dolj.

Planul USL este simplu. Vrea să mute cât mai multe judeţe aflate în situaţia A într-una din celelalte două liste. Vrea să păstreze cât mai multe dintre judeţele aflate în situaţia B ... în aceeaşi stare. Şi vrea să deplaseze cele 6 judeţe aflate în ultima listă în situaţia B, păzind ca nu cumva ele să ajungă în situaţia A.

O mică observaţie:
4 judeţe se află în situaţia A.
15 judeţe şi Bucureşti-ul se află în situaţia B.
6 judeţe se află între cele două situaţii.
Mai mult de jumătate din judeţele din Vechiul Regat sunt teoretic bastioane USL. Din acest motiv toate simulările serioase din ultima vreme arată că USL poate obţine un procent din mandatele din parlament mult mai mare decât procentul din voturi (ex. cu 48% din voturi -> 59% din mandate). Dacă acest lucru îţi este neclar, să ne uităm din nou ce înseamnă o "situaţie B": cu 51% din voturi într-un judeţ, USL obţine 5 din cele 7 mandate ale judeţului, adică ... 70% din mandate ( 5/7 ).

3. La prezenţă mare, USL va repurta o victorie zdrobitoare. Sondajele arată aproape fără excepţii că scorul USL creşte odată cu prezenţa la vot. Simplu spus, oamenii care ezită dacă să vină la vot sunt în marea lor majoritate foşti votanţi sau simpatizanţi USL. O prezenţă mare reduce ponderea electoratelor PPDD şi ARD. Dar nu numai asta. O prezenţă mare măreşte numărul de situaţii B, în care USL obţine majoritate simplă, şi deci şi mandatele.

Estimez că această prezenţă mare nu se va concretiza. Atât datorită momentului târziu din an, mai degrabă pasibil de ger şi viscol decât de plimbări până la secţia de votare, cât şi datorită mai multor erori de tactică şi strategie ale USL, prezenţa va fi redusă, poate chiar la nivele asemănătoare cu cea din 2008.

În curând, micul îndreptar geografic al PPDD şi o sumarizare.

miercuri, 24 octombrie 2012

Cum "un bucureştean" NU a cenzurat un comentariu despre Transilvania

Isăilă este unul dintre comentatorii cei mai activi de pe acest blog. Azi, la ora 09:01, el a scris următorul comentariu (vei înţelege imediat de ce îl citez în întregime):

"PDL a fost un partid regional, prin baza electorală, prin promovarea oamenilor. Urmăriți toate promovările lui Băsescu și vă veți convinge. Doctrina nu era regională, era un amestec de ciocoism bucureștean, spirit de moșneni și răzeși, nostalgii transilvănene interbelice ale legăturii extrem de strânse cu S.U.A (se mergea ușor atunci din Ardeal în America). Este singura explicație pe care o am a separării PDL -PNL dincolo de orgoliile liderilor, care, altfel, puteau fi rapid abandonați

Prin ARD, prin M.R. Ungureanu și M. Neamțu, chiar și prin „bucureștenismul temperat”al lui Vasile Blaga PDL se îndepărtează de aceste baze, renunță la promovarea mândriei locale, și asta poate fi o cauză a unui viitor eșec. Ungureanu și Neamțu mi se par desueți prin civismul și modernismul lor la scară națională (de fapt de București), când trăim epoca promovării diferențelor. Marea șansă a PDL este faptul că Ponta și Antonescu nu promovează nici ei specificul local. Era un proiect cu Transilvania social-democrată a lui Dâncu-Rus pe care Ponta l-a „amânat”. PNL are un succes conjunctural în Hunedoara, Bihor, Sălaj, Satu-Mare și Maramureș care poate fi rapid stins.

După mine toată Europa trăiește o criză a dreptei, a trecerii de la naționalisme la europenism/regionalisme. Veți vedea după perioada social-democrată a Germaniei, care sunt curios și eu cum va evolua în raport cu „sărăntocii din Sud”, că în Germania se va ridica „partidele landurilor”. Nu prea văd ce interese comune serioase are Baden-Wurtemberg cu Berlinul plin de ruși (sau polonezi, ucraineni)."

Comentariul a apărut pe blog în mod automat. Nu a fost oprit în moderare, nu a fost trecut în spam.

În orele următoare, Isăilă a promovat prin Facebook faptul că eu aş fi cenzurat comentariul. Dar textul pe care îl citează pe Facebook nu este exact acelaşi, ci unul care include un paragraf în plus:

"M.R. Ungureanu trebuia să concureze la prietenii lui moldoveni, Gheorghe Flutur, în Suceava, sau Gheorghe Ștefan, în Neamț (în locul Elenei Udrea). Cel mai probabil pocăiții din Arad i-o vor coace, încât nu va intra în Parlament chiar dacă va ieși pe primul loc, alți colegi din ARD fiind mai bine plasați”".

Postările lui Isăilă de pe Sociollogica apar astfel: primul comentariu în imaginea de mai jos este cel de la 09:01. Al doilea în imagine, dar primul în ordine cronologică (ora 8:58) ... a fost şters de către autorul său.





Mă bucur că, la ora 10:41, Isăilă mi-a atras atenţia asupra faptului că va promova public că aş fi cenzurat comentariul. Nu înţeleg la care se referă, dacă comentariul de la ora 09:01 nu a apărut pe site imediat sau dacă a apărut la altă postare decât cea la care Isăilă se aştepta să apară sau dacă Isăilă a apăsat din greşeală butonul de ştergere pentru comentariul cu un paragraf în plus, etc etc etc.

Niciunul dintre comentarii NU a fost cenzurat.

Motivul pentru care am făcut din acest eveniment un subiect de postare este următorul: cenzura - chiar şi când vine vorba de un blog pe care-l controlezi în întregime - este o armă cu două tăişuri. Am cenzurat de-a lungul timpului comentarii injurioase la adresa unor persoane atâta timp cât erau neargumentate, postări propagandiste fără legătură cu subiectul discuţiei şi alte intervenţii de acest tip. Dar atât. De câteva luni încoace principiul de la care pornesc este să NU cenzurez un comentariu, mai ales de la persoane care-şi asumă identitatea şi nu "o semnează anonimă". Doar dacă am argumente puternice şterg comentariul respectiv.

Sper că Isăilă, ca şi cei care au citit anunţurile lui pe Facebook sub titlul "Iată ce mi-a cenzurat un bucureştean (Barbu Mateescu)", au înţeles cum stă de fapt situaţia şi că la mijloc este o neînţelegere pentru care nu am nicio responsabilitate.

marți, 23 octombrie 2012

ARD: mic îndreptar geografic

Dacă nu te interesează detalii, ci vrei doar concluzii, te rog să dai scroll până la sfârşitul postării, unde vei găsi 3 "concluzii şi observaţii".

Explicaţia unor termeni:

"rezultate la locale" = votul pentru consilierii judeţeni, cel mai politizat şi mai puţin personalizat dintre toate voturile exprimate cu ocazia alegerilor locale.

"prezenţa la referendum sub media naţională" = acest indicator sugerează un dezinteres local pentru iniţiativa USL de demitere a preşedintelui şi o adoptare în mare parte reuşită a boicotului de către organizaţiile locale PDL. Media naţională a fost ajustată, excluzându-se din calcul judeţele Mehedinţi, Olt şi Teleorman, unde prezenţa la referendum a fost cu cel puţin 22% mai mare decât în restul judeţelor, precum şi regiunea Harghita-Covasna.

Implicit, o prezenţă peste medie sugerează antipatie faţă de preşedinte şi, mult mai important, organizaţii locale USL care au dat dovada capacităţii lor de mobilizare.

Evident această prognoză are un scop pur orientativ, ea nereprezentând o garanţie, o citire în stele, etc etc etc.

40% sau peste (patru judeţe):

Alba. Scor aproape identic la localele şi parlamentarele de acum patru ani. Dacă această tradiţie se păstrează, ARD poate conta pe 41% din voturile din acest judeţ.

Arad. O pierdere mică dar semnificativă la locale faţă de acum patru ani (43% -> 37,5%). Organizaţia locală a PDL performează mult mai bine la parlamentare decât la locale, ARD urmând să salte peste 40% la parlamentare.

Neamţ. "Vai, doamna Udrea, ce plăcere!... domnul Ştefan vă aşteaptă, poftiţi."

Suceava. PDL este încă puternic şi uşor subestimat în acest judeţ.

Între 31% şi 39% (şapte judeţe):
Bistriţa. Niciodată PDL nu a obţinut mai puţin de 34% în acest judeţ, indiferent de scrutin sau de an. Prezenţa la referendum: mult sub media naţională (minus zece procente).

Braşov. Un judeţ în care PDL a fost întotdeauna relativ puternic. Pierderi mici între localele din 2008 şi cele din 2012. Dacă elementele non-PDL din ARD prind viteză, ARD poate obţine un scor foarte bun aici.

Cluj. PDL este încă puternic în judeţ, deşi a pierdut procente bune în ultimii ani. Prezenţă la referendum cu 10% sub media naţională.

Dâmboviţa. În acest moment, PDL are 39 de primari din 89. Şocul guvernării Boc a fost puternic, procentele pierdute fiind multe iar prezenţa la referendum cu opt procente peste media naţională.

Mehedinţi. Întotdeauna un judeţ forte pentru PDL.

Prahova. O organizaţie PDL mult subestimată.

Tulcea. Organizaţie în haos. 30% pe muchie. Vorbim despre cel mai mic judeţ ca populaţie din România, dar şi de cel cu cea mai mare scădere a populaţiei în ultimii zece ani, deci chiar dacă ARD obţine aici 40% impactul la nivel naţional este infim.

Între 21% şi 30% (şaptesprezece judeţe + Bucureşti):
Argeş. O prezenţă la referendum cu 8 procente peste media naţională şi un rezultat slab la localele din primăvară, când PDL a candidat sub alt nume. Atunci, Mircea Andrei, preşedintele PDL Argeş, spunea: "Pe lângă PDL şi PNŢCD, în această alianţă am invitat şi oameni cu alte orientări politice, reprezentanţi ai societăţii civile şi personalităţi de marcă ale judeţului. Este prima dată, în ultimii 22 de ani, când argeşenii au o alternativă la culoarea roşie.” Alternativa a luat 19% din voturi. ARD va sălta totuşi peste 20% la parlamentare datorită absenteismului unor votanţi USL.

Bacău, Galaţi şi Teleorman. Trei judeţe cu poveşti relativ asemănătoare: PDL obţine acum patru ani la locale sub 22%, "sare" la parlamentare la 29%, iar la alegerile locale din acest an... iarăşi obţine un scor mic (sub 23%). Nu ştiu dacă se va repeta fenomenul de la parlamentare din 2008, dar cred că măcar peste 20 de procente ARD va putea obţine.

Botoşani. Unul dintre cele mai sărace judeţe din România era pe cale să devină un fief al PDL. Visele s-au prefăcut în scrum. Prezenţă la referendum cu 9% peste media naţională.

Bucureşti. Peste 20% datorită inerţiei electoratului anti-Iliescu.

Buzău şi Dolj. Judeţe în care criza a muşcat din procentele PDL. Prezenţă la referendum semnificativ peste media naţională (+8%). ARD va obţine aici douăzeci de procente cu greu, dar le va obţine.

Călăraşi. Performanţă aproape identică la locale pentru PDL în 2008 şi 2012. Un judeţ cu multe bătălii interesante. Este foarte probabil ca ARD să obţină peste 25%. 

Hunedoara. 14 primari ARD în tot judeţul. ARD va obţine un scor bunicel în Hunedoara pentru că scorul PDL la locale a săltat cu 6% faţă de acum patru ani.

Ilfov. Prezenţă la referendum cu treisprezece procente peste media naţională. Ecuaţia era simplă până şi acum patru ani: PDL (Ilfov) < [ PSD (Ilfov) + PNL (Ilfov) ].

Maramureş. USL este puternic în acest judeţ. Prezenţă la referendum cu 10% peste media naţională.

Mureş. Abia peste 20. PDL pierde bătălia cu celelalte partide care se bat pe votul etnicilor români. Prezenţă la referendum mult sub media naţională.

Sălaj. Un loc unde PDL a câştigat 3% în patru ani, fără să candideze sub formă de alianţă. UDMR însă obţine multe procente care reduc artificial scorul celorlalte partide - printre etnicii români, ARD are peste 30%.

Sibiu şi Timiş. Prezenţă la referendum sub media naţională, dar scoruri proaste pentru PDL la locale. Teste serioase pentru componentele non-PDL-iste ale ARD. 

Vaslui. Un scor în media naţională pentru PDL. În acest judeţ, democrat-liberalii au câştigat în timpul anilor de criză 5 procente.

Vrancea. Primari PDL care-şi vor face treaba.

Sub 20% (treisprezece judeţe):
Bihor şi Satu Mare. Organizaţii PDL foarte slabe. Prezenţă sub medie sau foarte mult la referendum. Dacă ARD reprezintă ceva cu adevărat în plus faţă de PDL, acestea sunt judeţele unde poate face diferenţa.

Brăila. La locale soluţia "Diacomatu" şi ascunderea de sigla PDL au săltat partidul la... 21%. La parlamentare astfel de trucuri nu vor mai avea acelaşi efect.

Caraş-Severin. Haha.

Constanţa. Judeţul lui Mazăre. Prezenţă la referendum cu 11% peste media naţională.

Giurgiu. Crah. În alianţă şi sub alt nume, PDL a obţinut la localele din acest an de două ori mai puţine voturi decât acum patru ani. Prezenţă la referendum cu treisprezece procente peste media naţională. 

Harghita şi Covasna: Motivele sunt evidente.

Ialomiţa, Olt, Vâlcea şi Gorj. Dacă te afli într-unul din aceste judeţe şi auzi un vâjâit foarte puternic, este zgomotul prăbuşirii PDL în intervalul 2008-2012.

Iaşi. Nu e de mirare că PDL a obţinut 17% la locale. Ce este uluitor este că a obţinut peste 30% la alegerile de acum patru ani.

Concluzii & observaţii:

1. Potrivit acestei estimări, ARD va depăşi 30% în doar unsprezece judeţe - altfel spus, într-un judeţ din patru.
Scorul propriu-zis al ARD va fi determinat de performanţa sa în cele 17 judeţe unde va obţine un scor cu "2" în faţă. Este un lucru să obţii 22% în aceste judeţe însumat, şi altceva să obţii 29%. În majoritatea cazurilor vorbim de organizaţii locale PDL din Vechiul Regat şi doar în câteva cazuri de judeţe puternic urbanizate din Transilvania. Astfel, testul principal va fi dat de PDL. Cât de slăbit a fost de rezultatul alegerilor locale? Cât de capabili vor (mai) fi primarii PDL să-şi mobilizeze alegătorii? Cât de performantă mai este acum cea mai eficientă maşinărie electorală din perioada 2005-2009?

2. O altă perspectivă, la fel de validă dar bazată pe altă citire a informaţiilor este că Transilvania reprezintă "linia frontului" pentru componentele non-pedeliste ale ARD.
Vorbim de un set de circumstanţe special, în care UDMR reduce numărul procentelor pe care se bat ARD şi USL. La locale PDL a eşuat, obţinând procente puţine şi suferind multe înfrângeri. Prezenţa scăzută la referendum indică un potenţial pentru ARD. Forţa Civică şi PNŢCD ar putea şi ar trebui să speculeze acest potenţial.

3. ARD are nevoie de un plan complex, în care să poată utiliza în mod eficient toate personalităţile sale şi care să reîmbărbăteze organizaţiile locale ale PDL: "elementul potrivit al alianţei să fie promovat la locul potrivit". Deocamdată ARD plăteşte tribut faptului că este o alianţă abia formată.

În curând sper să pot să fac îndreptare geografice similare dar mult mai concise apropo de USL şi PPDD, după care să putem însuma totul într-o postare clară şi simplă.

vineri, 19 octombrie 2012

4 ipoteze interesante din ultimul sondaj "GSS 2000"

GSS 2000 este un institut care nu şi-a mai mediatizat prezenţa de ani de zile. Evenimentul Zilei a publicat un sondaj efectuat de acest institut în perioada 15-17 octombrie. Aparent, rezultatele sunt aceleaşi ca în multe alte sondaje apărute recent:

USL pe la 50%
ARD între 23% şi 25%
PPDD peste 10% dar la o distanţă comfortabilă de ARD.

În realitate, cifrele din sondajul GSS 2000 ascund câteva ipoteze foarte interesante. De văzut în ce măsură ele se vor confirma prin corelare cu datele altor sondaje din săptămânile următoare.

1. Motorul PPDD începe să se ambaleze.

Pentru prima dată de la începutul lui august, intenţia de vot pentru PPDD atinge cota "1,3 milioane". Evident, acest număr este bazat pe o estimare care include şi mulţi oameni care nu vor vota pentru partidul lui Dan Diaconescu dar care declară în sondaje că o vor face. Iarăşi important este faptul că vorbim de o evoluţie încă în marja de eroare a sondajelor. Dar posibilitatea unei ascensiuni solide PPDD rămâne deschisă şi previzibilă. Numărul celor care cred că toată clasa politică este de vină pentru faptul că România merge într-o direcţie greşită este într-o creştere lentă dar clară, lună de lună.

2. ARD depăşeşte pentru prima dată cota de 13% din totalul populaţiei aflate în ţară.

... mai precis, 14,3% din românii aflaţi în ţară intenţionează să voteze ARD. În mod interesant, nou-veniţii care sunt cauza acestei creşteri nu se orientează nici spre PDL, nici spre Forţa Civică sau PNŢCD, ci spre alianţă ca atare.

Din nou, este posibil să fie vorba de efectul marjei de eroare, iar totul să fie o mică iluzie.

Procentul celor care cred că România merge într-o direcţie greşită datorită lui Traian Băsescu sau fostei guvernări PDL este de asemenea în scădere:


Iulie: 49%
August: 44%
Septembrie: 39%
Octombrie: 37%

Conform GSS 2000, ARD este în poziţia atacantului căruia i s-a pus mingea pe punctul de la 11 metri. Dacă ARD va şuta cu precizie şi forţă, poate obţine un rezultat mai bun în decembrie decât pare acum probabil.

3. Un sfert din electoratul USL de acum două luni s-a reorientat spre oponenţi, este nehotărât sau nu va vota.

Alte sondaje arătau că încrederea în liderii USL a coborât faţă de momentul preluării guvernării, reîntorcându-se de fapt la cotele din februarie-martie. Sondajul GSS 2000 pare să sugereze că electoratul USL a cunoscut o evoluţie asemănătoare. Este foarte posibil ca acei 31% dintre românii aflaţi în ţară care spun că ar vota acum USL să fie aproape în întregime aceiaşi cu cei care afirmau acest lucru în decembrie 2011 (detalii aici). Vorbim despre susţinătorii tradiţionali ai PSD şi PNL, inamici declaraţi ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, oameni care au venit în proporţie de 90% sau mai mult la alegerile locale şi care au adus multe victorii locale USL.
De asemenea, este posibil ca mulţi din acei susţinători să fi părăsit USL, iar acest "31%" de acum să fie mult mai fragil ca şi consistenţă decât acel "31%", fiind compus parţial din alţi votanţi, mai puţin determinaţi să vină la vot.

4. Fiecare al şaselea vot pentru ARD vine din afara PDL.

Deşi orice fel de estimare privind evoluţia Partidului Forţa Civică este riscantă, cifrele nepermiţând calcule laborioase, se poate afirma că aproximativ 400 de mii de persoane susţin acest partid, un număr asemănător cu cel de la mijlocul lui august. Este vorba de doar o zecime din oamenii care au o opinie bună sau foarte bună faţă de Mihai Răzvan Ungureanu*, cel mai nefavorabil raport de acest tip de pe scena politică românească din acest moment.

* = dintre oamenii care au o părere bună sau foarte bună faţă de MRU, jumătate nu votează ARD.

Iată deci cum în spatele unor scoruri altfel banale se află elemente şi evoluţii potenţial decisive. Este însă la fel de posibil ca doar câteva dintre ele (sau nici una) să nu se concretizeze.

joi, 18 octombrie 2012

"Votul meu se duce la candidat sau la forţa politică pe care o reprezintă?"

Să revedem paşii prin care trece votul tău:

1. Bătălia pentru obţinerea scorului de 50%+1 care garantează intrarea în parlament: clar, aici susţii candidatul.

2. Determinarea procentului partidului la nivel de judeţ: candidatul aici n-are importanţă, votul tău contează pentru determinarea performanţei forţei politice căreia îi aparţine candidatul.

3. Alocarea mandatelor în judeţ: aici candidatul pe care l-ai votat are nevoie de votul tău... în "competiţia ascunsă" cu ceilalţi candidaţi ai partidului său din acelaşi judeţ (!), dar din alte colegii. Clar, votul tău îl susţine pe candidat şi nu are nici un impact asupra organizaţiei politice.

4. Distribuirea la nivel naţional: votul tău contează atât pentru forţa politică (determină la câte mandate are dreptul dintre cele nealocate în paşii 1-3), dar şi în "competiţia ascunsă" dintre candidatul pe care l-ai votat şi colegii săi... din alte judeţe (!).

Trăgând linia:

Dacă analizăm paşii, în 2 din cei 4 paşi votul tău are impact exclusiv asupra candidatului, într-un pas votezi de fapt pentru organizaţia politică iar în al patrulea votul tău are o dublă semnificaţie. Astfel votul tău are efecte atât asupra performanţei electorale a candidatului (62,5%) cât şi asupra organizaţiei politice (37,5%), într-o măsură mai mică pentru a doua dar încă importantă.

Dacă analizăm efectele, 3 din cele 5 efecte ale votului tău afectează candidatul. Scorul este similar celui de mai sus: 60-40.

Cele două cincimi din votul tău care nu se duc spre candidatul din colegiul tău se vor îndrepta spre alţi candidaţi ai forţei politice respective, în speţă candidaţi din colegii cu votanţi mulţi care au fost plasaţi acolo de jocurile interne din cadrul respectivei forţe politice.

marți, 16 octombrie 2012

Legea electorală în câteva cuvinte simple


Legea electorală din România nu este imposibil de înţeles, ci o serie de puzzle-uri sau un cub Rubik/unguresc. Cred că este interesant să descoperi toate implicaţiile votului tău, la nivel de judeţ/municipiu Bucureşti dar şi la nivel naţional. De asemenea, deşi mai sunt doar două luni până la alegeri, legea electorală nu este explicată sau este prost explicată. Sper ca rândurile de mai jos să simplifice puţin lucrurile.

Să zicem că în judeţul în care locuieşti există 8 colegii la Camera Deputaţilor (şi alte câteva la Senat - mecanismul fiind separat dar identic nu va fi discutat aici). Numărul de colegii este dat de numărul de parlamentari care reprezintă judeţul tău: în cazul de faţă, opt deputaţi = opt colegii.

În urma numărării voturilor, USL obţine în judeţul tău 49% din voturi, ARD 25% şi PPDD 24%. Niciun candidat în niciun colegiu nu obţine peste 50% din voturi.

(Ce se întâmplă dacă într-unul din cele 8 colegii un candidat obţine peste 50% din voturi? El/ea câştigă în mod automat mandatul, nemaifăcând parte din nicio redistribuire. Dar voturile obţinute de el/ea contează în continuare pentru partid, după cum vei vedea mai jos.)

Cele 8 mandate se distribuie proporţional.
49% din 8 = 3,92. Se reţin 3, restul se duce la redistribuirea naţională.
25% din 8 = 2.
24% din 8 = 1,92. Se reţine 1, restul se duce la redistribuirea naţională.

Astfel, USL are dreptul la 3 mandate de deputat în judeţul tău, ARD are dreptul la 2 mandate iar PPDD la un mandat.

Dintre cei 8 candidaţi ai USL, doar trei vor deveni deputaţi. Care trei? Toţi cei 8 candidaţi USL sunt ordonaţi pe baza voturilor primite. Primii trei în acest clasament devin parlamentari (există o excepţie de la regulă, sau chichiţă, pe care o voi prezenta ceva mai jos). Numesc acest clasament "competiţia ascunsă" dintre candidaţii aceluiaşi partid în acelaşi judeţ.

Nu întâmplător am subliniat în paragraful anterior cuvântul voturi. Colegiile nu sunt egale ca populaţie, ceea ce înseamnă că nici şansele de a intra în parlament nu sunt egale pentru candidaţii aceluiaşi partid. Concret, dacă tu şi mine suntem în acelaşi partid şi candidăm în acelaşi judeţ dar în colegii diferite, putem avea situaţia următoare:

Tu candidezi într-un colegiu mic, cu 30 de mii de votanţi. Faci o campanie inspirată şi inimoasă. Obţii un scor de 30%, adică 9 mii de voturi.

Eu am fost trimis "de la centru" într-un colegiu mare, cu 45 de mii de votanţi. Campania mea nu e cine ştie ce. Obţin 23%, adică 10 mii de voturi.

Doi candidaţi ai partidului nostru din alte colegii au primit cinsprezece mii de voturi fiecare şi au intrat în parlament. Partidul nostru avea dreptul la trei mandate în judeţ. A mai rămas deci un mandat...
... cine intră în parlament, tu sau eu?
Tu ai obţinut 30% din voturile din colegiul tău, dar nu intri în parlament.
Eu am obţinut 23% din voturile din colegiul meu, şi intru în parlament.
Asta pentru că tu ai candidat într-un colegiu mai mic. Cele 9 mii de voturi ale tale sunt mai puţine decât cele 10 mii de voturi ale mele. La redistribuirea la nivel judeţean ai ajuns în urma mea pentru că numărul de voturi contează, nu procentele. Ironia cea mare este că dacă partidul obţine la nivel naţional 25% din voturi, eu am fost sub media partidului în timp ce tu, pentru că ai făcut o campanie bună sau pentru că eşti o persoană credibilă în colegiul tău, ai fost semnificativ peste media naţională. Degeaba.

Sistemul are o chichiţă... şi o excepţie la chichiţă.

Chichiţa: din fiecare colegiu, în această etapă, nu se poate aloca decât un singur mandat, ceea ce poate duce la situaţii cel puţin bizare. Concret (ideea pentru acest exemplu aparţine lui Doc), hai să ne uităm la lista asta, imaginându-ne că mai sunt 2 mandate de alocat, unul la USL şi unul la ARD:

A., USL, colegiul Vale, patru mii de voturi.
B., ARD, colegiul Vale, trei mii de voturi.
C., USL, colegiul Oraş, două mii de voturi.
D., ARD, colegiul Oraş, o mie de voturi.

Dintre cei patru candidaţi, care doi intră în parlament?
A. intră în mod sigur. Are cele mai multe voturi dintre cei patru şi i se alocă mandatul la care are dreptul USL.

B. de la ARD nu va intra în parlament, pentru că din colegiul Vale deja s-a alocat un mandat lui A.

C. de la USL nu intră nici el în parlament, pentru că USL deja a primit mandatul la care avea dreptul (s-a dus la A.).


... şi iată cum D., deşi are mai puţine voturi decât colegul lui de partid B, deşi a fost învins de C. în colegiul Oraş, va intra în parlament primind mandatul alocat ARD.

Excepţia la chichiţă: să zicem că în judeţul de care am vorbit mai sus - cel cu opt colegii - şapte dintre candidaţii USL câştigă în colegiile lor cu peste 50% din voturi, dar ARD obţine 35% din voturi la nivelul judeţului.

Apare o problemă: ARD are dreptul la 35% din cele 8 mandate, adică 2,8 mandate, adică 2 mandate (rotunjirea se face în jos).
Dar 7 din cele 8 colegii deja au un deputat, pentru că acolo s-a câştigat cu mai mult de jumătate din voturi.
7+2 > 8.... Şi atunci?
Conform articolului 48, alin. 15 din legea electorală, numărul de deputaţi se suplimentează. Această prevedere va salva în decembrie multe scaune de parlamentar pentru ARD... în speţă unul.

Câturile rămase neutilizate din cauza rotunjirilor se duc la redistribuirea naţională. Ea este necesară - dacă te uiţi la începutul postării vei vedea că în judeţul-exemplu se alocă doar 6 mandate de deputat din 8, două rămânând neocupate. Principiul pe baza căruia se alocă mandatele la redistribuirea naţională este acelaşi cu cel de la nivel de judeţ. Modalitatea este uşor diferită, dar nu o voi prezenta astăzi.

Sper că explicaţia a fost clară. Dacă consideri că sistemul este de neînţeles, dacă te-ai pierdut în detalii sau dacă simţi că ţi-a scăpat o nuanţă - nu te îngrijora: politicienii, staff-urile de campanie şi o bună parte dintre consultanţi nu înţeleg nici ei toate aspectele. Şi chiar dacă le-ar înţelege, legea electorală este de o asemenea natură încât este foarte greu să controlezi ce se va întâmpla... chiar dacă candidezi sau îţi trimiţi candidatul favorit într-un colegiu cu mulţi votanţi.

luni, 15 octombrie 2012

Electoratele "dure" şi electoratele "slabe" ale celor trei forţe politice

Electoratul "dur" al unei forţe politice sunt oamenii foarte hotărâţi să vină la vot pentru partidul/alianţa respectivă (nu folosesc expresia "nucleul dur" pentru că are un înţeles uşor diferit).

Electoratul "slab" al partidului respectiv sunt oamenii care ezită, care nu sunt foarte interesaţi de politică sau care nu vin de obicei la alegeri dar care declară în sondaje că ar vota acel partid.

Dacă privim scena politică din această perspectivă, cam toată lumea are probleme dificil de rezolvat. În ordinea numerelor din sondaje:

1. USL se află într-un moment critic. Pentru prima dată în ultimele luni sau, de fapt, din existenţa USL, electoratul "slab" al USL este egal numeric cu electoratul "dur". Acest lucru nu are de-a face cu popularitatea liderilor (care este acum la aceleaşi cote de încredere ca şi în februarie sau martie), ci o dezamăgire din ce în ce mai răspândită cu guvernarea USL ca atare.

Scenariul + : USL se trezeşte din somn şi îşi revigorează electoratul "slab". O campanie electorală inspirată s-ar putea să nu fie de ajuns. Prezenţa la vot este mare, ceea ce scade ponderea voturilor pentru ARD şi PPDD, reducând suma procentelor acestor formaţiuni sub 30%.

Scenariul - : În marile oraşe USL este lovit de absenteism. Din motive diferite faţă de 2008, PNL şi PSD obţin împreună acelaşi număr de voturi ca şi atunci: 3,2 milioane.

2. ARD este un fluture captiv. Ascunderea de sigla PDL pur şi simplu nu dă rezultate, ba mai mult pare să fi avut mici efecte negative. Aproape orice ar face comunicatorii ARD, Alianţa se zbate între 10% şi 12% din voturile românilor aflaţi în ţară (electoratul "dur"). Cel "slab" este practic non-existent. ARD nu are unde să se extindă.

Scenariul + : ARD are o campanie electorală inspirată, deturnând votanţi din electoratul "slab" al USL. Mobilizarea electoratului pro-băsescian este exemplară, ca la locale. Cu un pic de noroc, ARD ar putea obţine 33% din voturi.

Scenariul - : În urma pierderilor de primari din mediul rural şi nu numai, maşinăria democrat-liberală pedalează în gol. Votanţii din mediul urban pedepsesc prin absenteism alipirea lui MRU la PDL. În aceste condiţii, ARD obţine mai puţin de 1,5 milioane de voturi şi este depăşită de PPDD.

3. PPDD are un electorat "dur" de 5-6% din populaţie care, după cum s-a văzut la locale, chiar vine la vot. Afacerea Oltchim nu a adus beneficiile sperate în plan electoral. Campania PPDD va fi importantă, electoratul "slab" al acestei formaţiuni politice fluctuând extrem de puternic. Organizaţiile locale ale PPDD vor da un test extrem de dificil pe 9 decembrie.

Scenariul + : Formaţiunea lui Dan Diaconescu ia avânt, speculând ineficienţa USL şi nepopularitatea PDL ("noi suntem singurii care n-am guvernat în toţi aceşti ani!"). PPDD devine opţiunea ascunsă a multor români care nu o declară public, nici măcar în exit-polluri. 2 milioane de voturi nu sunt o imposibilitate.

Scenariul - : Partidul Poporului nu reuşeşte să se extindă dincolo de graniţele OTV. Cu aproximativ 500 de mii de voturi, PPDD abia intră în parlament.

miercuri, 10 octombrie 2012

Răzvan Săndulescu despre ARD

În ziarul "Puterea" a apărut un interviu interesant cu Răzvan Săndulescu, senior partner la Kensington, o firmă care lucra şi probabil încă lucrează pentru PDL. Voi comenta mai jos punctele esenţiale.

1. USL are nevoie de un conflict cu Traian Băsescu. "În privinţa mesajelor politice, tărâmul unde USL se va refugia, în condiţiile unei guvernări cel puţin dezamăgitoare, Uniunea va încerca să facă, în continuare, apel la figurile politice care potenţează votul negativ, cu accent pe Traian Băsescu, singurul personaj care le permite să dezvolte pe mai departe imaginea unei alianţe aflate în opoziţie."

În domeniul consultanţei se crează un cvasi-consens în legătură cu acest subiect. Vasile Dâncu are o opinie diferită. Realitatea românească fiind de obicei ceea ce este, s-ar putea să fim cu toţii surprinşi.

2. Formarea USL a condamnat PDL la înfrângere într-o măsură mai mare decât au făcut-o reformele şi tăierile. "Dacă PDL ar fi fost în alianţă cu unul din cele două partide importante din USL, situaţia ar fi fost asemănătoare pentru partidul care candida singur. Am făcut la firmă o simulare plecând de la alegerile din 2008 şi am constatat că rezultatele ar fi fost şi atunci, când PDL a câştigat alegerile, aproape identice cu cele de la localele din 2012. Şi atunci unde este marea creştere a USL?"

3. O perspectivă realistă cu privire la scorul PDL. "Eu cred că după măsurile de austeritate adoptate de guvernarea PDL, scorul obţinut de PDL  nu este unul tragic. E slab, dar nu tragic."

Fenomenul CDR 2000 nu se va repeta datorită:
a. infrastructurii PDL care va atrage voturi spre ARD de la sute de mii de locuitori din mediul rural, aflaţi în judeţele Suceava, Neamţ, Botoşani, Tulcea, etc etc etc.
b. faptului că bazinul demografic al dreptei s-a mărit faţă de 2000, permiţând o divizare pe coordonatele pro- şi anti-Traian Băsescu fără efecte catastrofale.

4. Forţa adevărului şi bazinul electoral al dreptei (?).
Întrebare: "Ce ar trebui să facă PDL şi aliaţii săi pentru a atinge scorul de 30% pe care şi l-au propus pentru scrutinul din decembrie?"
Răspuns: "Să spună adevărul. Electoratul dreptei nu aşteaptă minuni din partea partidelor, ci realism, iar bazinul electoral al dreptei e cel puţin egal cu cel al stângii."

Ideea de start este discutabilă - un contraargument superb se află aici - iar ultima propoziţie ridică semne de întrebare. Dacă bazinul electoral al dreptei e "cel puţin egal cu cel al stângii", un scor de 30% / 2,5 milioane de voturi este foarte, foarte puţin. Sau poate că Răzvan Săndulescu face aluzie la faptul că există votanţi de dreapta care nu optează pentru ARD şi nu vor opta niciodată pentru o forţă susţinută de Traian Băsescu - o situaţie similară cu a ... votanţilor PD din anii '90 care erau de stânga dar anti-iliescieni.

5. Optimism apropo de Bucureşti. "Eu cred că Bucureştiul poate produce o surpriză, dacă se îndeplinesc anumite condiţii. Să nu uităm că în afară de două momente punctuale, anul 2000 şi după 12 ani, 2012, bucureştenii au votat, la fel ca şi Ardealul, dreapta".

Afirmaţia despre istoricul votului bucureştenilor este falsă, dar cred că în Bucureşti ARD va depăşi scorul PDL de la locale pur şi simplu pentru că mai jos nu se poate ajunge.

6. Vinovaţii fără vină. "Noua echipă de conducere a PDL, noii comunicatori ai PDL pot remedia pierderile de imagine asociate cu fosta guvernare, numai şi prin faptul că se manifestă politic în opoziţie. Imaginea de seriozitate şi responsabilitate a lui Vasile Blaga, precum şi buna prestaţie a lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru sunt atribute de imagine care pot conta în această campanie."

Lărgind cadrul, există două posibilităţi:

Posibilitatea a) Blaga plăteşte pentru Boc, MRU plăteşte pentru Traian Băsescu, iar ARD pentru PDL. Alipirea de istoria recentă este prea puternică.

Posibilitatea b) istoria recentă nu contează, aceşti lideri şi acest proiect politic (ARD) nu au/are tracţiune din motive intrinseci.

În concluzie, ideile exprimate de Răzvan Săndulescu sunt logice şi coerente, "fac sens", dar realitatea din teren pare să fie diferită. În continuare ARD speră să obţină 30% din voturi, adică ceva mai puţin de un vot din trei.

luni, 1 octombrie 2012

27 de luni de politică într-o singură imagine

Sub grafic poţi găsi explicaţii.




Întrebare: Cum ai determinat valorile din grafic?
Răspuns: Pentru fiecare moment cu excepţia localelor am folosit cel puţin două sondaje. Principalul criteriu de selecţie a fost menţionarea procentului de respondenţi care intenţionează să vină la vot - dacă acest element nu a fost inclus în prezentarea publică a sondajului nu am putut include sondajul respectiv în calculele pe baza cărora a fost alcătuit graficul.
Ca observaţie generală, institutele de sondare a opiniei publice dau rezultate destul de asemănătoare la un moment dat atâta timp cât aceste rezultate sunt analizate în detaliu.

Întrebare: Ce reprezintă semnele de întrebare?
Răspuns: Semnele de întrebare arată diferenţe semnificative între electoratul "dur" al unui partid (cei foarte hotărâţi să vină la vot: liniile complete) şi electoratul maximal (electoratul "dur" + cei care susţin la nivel declarativ acel partid dar nu sunt foarte interesaţi de politică şi/sau nu sunt foarte siguri că vin la vot: liniile frânte).

Semnul "?1" denotă faptul că în ultimele luni dinainte de alegerile locale, 5% din populaţia aflată în ţară ezita dacă să voteze PDL - în unele sondaje apăreau ca votanţi ai partidului, în altele nu. La alegerile locale au venit aproape toţi, în principal datorită venirii USL la putere, element care i-a mobilizat puternic. Prin comparaţie, USL avea un electorat stabil.

În clipa de faţă, situaţia s-a inversat. PPDD ("?2") şi USL ("?3") au un electorat fluctuant, format dintr-un grup hotărât dar şi din persoane care nu sunt absolut sigure că vin la vot. În cazul USL vorbim de două straturi principale de votanţi ezitanţi:
a) cei care s-au alăturat la nivel verbal USL după instalarea guvernului Ponta dar care au participat doar într-o mică măsură la locale
şi
b) cetăţeni care au trecut de partea USL din cauza tentativei de a-l demite pe preşedintele Băsescu.

Întrebare: Care este situaţia USL?
Răspuns: USL a beneficiat la momentul venirii la putere de o explozie de simpatie şi susţinere. Astfel, în mai USL avea în sondaje peste 60% din intenţia de vot. Această valoare nu s-a concretizat la locale - USL a obţinut 49% din voturi. La vot au venit atunci nouă zecimi din "electoratul dur", care îi susţinuse atunci când erau în opoziţie.
Situaţia actuală este foarte asemănătoare: USL are procente multe (= liniile haşurate de deasupra "?3"), dar poate conta cu siguranţă pe destul de puţine (= linia de sub "?3").

Întrebare: Care este situaţia ARD?
Răspuns: Alianţa este închistată din punct de vedere electoral, operând cu un electorat stabil şi limitat numeric. În planul intenţiilor de vot, diferenţa dintre PDL şi ARD este deocamdată minimală. La două luni după referendum este evident că PDL/ARD nu a reuşit să capteze în întregime intenţia de vot anti-demitere. În circumstanţele de faţă, potenţialul de creştere al electoratului ARD este aproape de zero, electoratul dur şi cel maximal fiind aproape identice. În funcţie de prezenţa la vot, scorul ARD poate creşte sau scade, dar acest lucru nu depinde de ei.

Concret: aproximativ 2 milioane de persoane susţin că ar vota ARD la parlamentare.
Dacă la alegeri vin 7 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/7 = 28,6%.
Dacă la alegeri vin 8,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/8,5 = 23%.
Dacă la alegeri vin 9,5 milioane de votanţi, scorul ARD este 2/9,5 = 21%.

Întrebare: Care este situaţia PPDD?
Răspuns: PPDD este oarecum într-o situaţie similară cu PRM în toamna lui 2000: un lider cu popularitate în creştere beneficiază de oboseala şi de lipsa de inspiraţie a celorlalte forţe politice. Este extrem de probabil ca intenţia de vot pentru PPDD să conţină o "spirală a tăcerii" şi ca partidul să obţină un rezultat mai bun chiar decât în exit-polluri (cum s-a întâmplat la Bucureşti la localele din acest an).

Întrebare: Ce s-a întâmplat în trecut în ultimele două luni de dinaintea alegerilor?
Răspuns: În 2000, PSD nu a pierdut votanţi dar a pierdut procente pentru că peste un milion de nehotărâţi s-au orientat în cele din urmă spre PRM. Dreapta democratică a rămas la marginea scenei politice, relevantă doar pentru un grup restrâns şi bine definit de votanţi.
În 2004, PSD şi ADA nu au pierdut votanţi dar au pierdut procente în ultimele săptămâni şi luni, câteva sute de mii de nehotărâţi orientându-se în ultimele săptămâni către partide mici (PNG, PNŢ şi mici partide socialiste) iar electoratul de etnie maghiară venind la vot într-o proporţie mai mare decât se estimase.
În 2008, toate cele trei partide mari au pierdut votanţi care nu s-au mai orientat spre nicio altă forţă politică, ierarhia şi chiar şi procentele fiecărui competitor major rămânând aproape aceleaşi.

Întrebare: Ce ne putem aştepta să se întâmple în planul intenţiilor de vot?
Răspuns: O prognoză este extrem de dificil de livrat din motive evidente. Pare rezonabil să presupunem că ARD va obţine între 20% şi 30% din voturi, procentul exact depinzând de capacitatea USL de a-şi motiva şi mobiliza susţinătorii nu-foarte-hotărâţi.
PPDD are potenţialul de a înregistra o creştere vertiginoasă în funcţie de capacitatea sa de a sustrage votanţi de la USL. În cazul unei "furtuni perfecte" (PPDD îşi ambalează motoarele la maxim + o campanie ternă a ARD), nu este exclus ca PPDD să depăşească ARD.

Arhivă blog